Cat e de realist sa compari brandul personal cu brandul de produs?

Cu aproape doua decenii in urma, un articol scris de Tom Peters in care ni se propunea tuturor sa ne gandim la noi insine ca la directorii companiei EU S.R.L. a facut furori si este in continuare citat de majoritatea specialistilor in branding personal. Articolul propune sa luam exemplu de la marile companii si branduri comerciale si sa ne intrebam:

  • Ce ma diferentiaza? Prin ce aduc eu valoare?
  • Care este promisiunea mea de business, in maxim 15 cuvinte? E interesanta? Mi-o respect intotdeauna?
  • Ce ar spune clientii mei despre mine? Cat de loiali imi sunt ei?

Totul ok pana acum. Articolul are un ton optimist si motivant si contine cateva idei foarte bune de autopromovare. Am, totusi, cateva obiectii, completari… sau cum vreti sa le ziceti. Eu cred ca e foarte ingenious & stuff sa ne comparam cu produsele de marca si sa invatam de la ele, insa ce ne facem cu urmatoarele mici, infime, infinitezimale obstacole? Sa le luam pe rand.

  • Breaking news: noi suntem oameni, nu obiecte. Pentru a crea un produs, o armata de marketeri, psihologi, researcheri, ingineri, designeri si alti specialisti au facut studii si proiecte pentru a crea de la zero un produs cat mai apropiat de perfectiune si conform cu asteptarile si dorintele consumatorilor. Noi, in schimb, ne nastem cu un bagaj ADN predefinit. Nimeni nu ne-a intrebat daca vrem sa avem ochii albastri sau talent la matematica si nici nu prea putem sa schimbam datele astea. De aceea, misiunea noastra este sa ne impacam cu ceea ce avem, sa construim cat putem si sa ne imbunatatim prin procesul de incercare si eroare, care poate fi extrem de dureros pentru ca noi nu avem langa noi armata de specialisti care sa ne dea sfaturi dupa ce implementeaza o cercetare de piata…
  • Nu avem nici un public-tinta asa cum au produsele. Nu avem de-a face in viata doar, sa zicem, cu femei din mediul urban, cu studii superioare si varsta intre 18 si 35 de ani, asa cum se intampla cu produsele. Noi intalnim tot felul de oameni, de toate varstele si nivelurile sociale, si trebuie sa ne adaptam si sa ne descurcam cu fiecare in parte. Sigur ca, atunci cand ne cream un brand profesional, si noi avem in minte un target. Dar, de exemplu, daca suntem in cautarea unui loc de munca, recrutorii pe care ii intalnim la interviuri pot fi si barbati, si femei, pot avea intre 25 si 50 de ani, pot fi sau nu buni profesionisti etc. Ideea este ca trebuie sa fim mult mai flexibili si deseori sa ne modificam discursul in functie de persoana din fata noastra.
  • Produsele de brand au mereu o imagine impecabila, atent aleasa si care ramane neschimbata. Ambalajul atent desenat si frumos colorat arata la fel pe toate rafturile, reclamele repeta acelasi mesaj inteligent alcatuit. Se numeste comunicare integrata. Noi, ca oameni, avem zile cand ne sta rau parul, cand suntem obositi si incercanati, cand nu suntem pe faza sau facem gafe. Oamenii nu arata mereu perfecti si scosi din cutie, iar mesajul lor poate fi distorsionat cu usurinta. De cate ori nu ti s-a intamplat sa spui ceva intr-o sedinta, ca apoi sa constati ca un coleg a povestit faza usor diferit si, in final, totul a ajuns la urechile sefului complet schimbat, exact ca in „telefonul fara fir”?
  • Companiile, in special cele mari, au bugete enorme ca sa-si promoveze brandurile, prin spoturi audio si video, machete de presa, panouri outdoor, evenimente uriase, reclama pe Internet… plus banii cu care ii pot angaja pe cei mai buni creativi si advertiseri pentru a realiza toate acestea. Noi, in calitate de simpli studenti, angajati, freelanceri etc. nu ne bucuram de acest avantaj. Numarul de oameni pe care il putem atinge printr-o singura comunicare este mult mai limitat, chiar daca avem un blog de succes sau multi followers pe Twitter. Nu mai vorbesc de bani. Ceea ce este si mai rau e ca nu intotdeauna brandurile cele mai bune si care isi respecta promisiunile sunt cele mai cunoscute, ci cele care au cei mai multi bani de cheltuit. E un trist adevar, din punctul meu de vedere. Iaurtul lui badea Gheorghe de la tara e mult mai sanatos si mai gustos decat unul produs industrial, dar badea Gheorghe nu are mijloacele de promovare si distributie ale producatorului gigant. Concluzia este ca nu intotdeauna cine se promoveaza cel mai mult si mai zgomotos este neaparat si cel mai bun.

Sa fim intelesi, eu nu contest ca avem multe de invatat de la brandurile de produse. Ce incercam eu, de fapt, sa arat aici este ca brandingul personal este mult mai complex si provocator decat cel de produs si ca nu e productiv sa inghitim pe nemestecate orice teorie, fie ea si emisa de un guru al afacerilor. Am vazut deseori, la specialistii autohtoni, articole de branding personal care incep cu „Asa cum spunea Tom Peters…” si care nu pun la indoiala nici macar 1% din ceea ce scrie in mult-laudatul articol. Insa eu cred ca a lua o teorie cap-coada si a ne stradui sa „incapem” in ea indiferent daca ni se potriveste este ca si cum ne-am cumpara o pereche de pantaloni prea lungi si, in loc sa mai taiem din ei, am trage de picioarele noastre, incercand sa le lungim pe ele. Cam slabe sansele de reusita, nu?

De aceea, eu va indemn sa luati din teorii, mai ales din cele emise in alte spatii geografice si culturale, doar ceea ce vi se potriveste si apoi sa le imbogatiti si personalizati in functie de ceea ce va „coafeaza”.

Cum sa ai un brand personal original daca te limitezi sa preiei si sa repeti ceea ce a spus altcineva, fara sa-l treci prin filtrul gandirii tale? Esti cumva o foaie trasa la fotocopiator?

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s