Nu ma prea pasioneaza politica si nici leadership-ul dar, in lumina evenimentelor care se petrec zilele acestea, vreau sa va propun, fara prea multe comentarii, cateva pasaje din Tao Te Ching. (Pasajele sunt traduse de mine din versiunea in engleza, deci va rog nu ma judecati prea aspru, deoarece si traducatorii din chineza veche au avut oarece dificultati ;)).

Tao Te Ching este lucrarea care sta la baza religiei taoiste. Este atribuita inteleptului Lao Tzu si ar fi fost scrisa in secolul 6 i.Hr. Cu toate acestea, dupa parerea mea, contine principii surprinzator de actuale despre ce inseamna sa conduci, fie ca e vorba de o tara sau de un mic departament. Dar sunt curioasa cati presedinti de stat sau de multinationale si cati sefi de guvern sau de echipa ar fi dispusi sa se calauzeasca dupa aceasta filozofie.

Trei precizari inainte de va invita sa cititi pasajele legate de leadership:

1. Lucrarea are 81 de mini-capitole (sunt, mai degraba, niste strofe). Eu am citat selectiv, din acelea care au legatura cu subiectul.
2. „Tao” este tradus, in general, drept „Calea” si este un concept destul de greu de explicat. Sa zicem ca este energia inefabila a Universului, legea naturala dupa care se petrec lucrurile. Ca sa aflati mai multe despre Tao Te Ching, Tao si taoism, puteti incepe de pe Wikipedia sau Google. 🙂
3. Ca toate lucrarile de acest fel, are un inteles literal si unul metaforic. Deci cand vorbeste despre moarte, razboi sau conducerea unei tari, incercati sa nu le luati (doar) ad litteram. Enjoy & think!

TAO TE CHING

3. NU CĂUTA FAIMĂ

Omul care posedă multe lucruri,

dar nu se laudă cu ceea ce are,

reduce tentaţia şi evită furtul.

Cei care sunt geloşi pe talentele sau lucrurile altora,

cu mare uşurinţă cad pradă la rândul lor invidiei.

Din aceste motive,

conducătorii

cărora le pasă

de bună-starea celor pe care îi servesc,

nu încurajează statutul

şi obţinerea titlurilor,

nici nu încurajează rivalitatea.

Asigurând suficient pentru toţi,

ajută la reducerea nemulţumirii.

Conducătorii înţelepţi

nu caută glorie pentru ei înşişi,

nici nu încearcă s­ă-i păcălească

pe cei pe care îi servesc.

17. CONDUCEREA EXCEPŢIONALĂ

Existenţa liderului înţelept

este foarte puţin cunoscută celor pe care îi conduce.

El acţionează fără discursuri inutile,

astfel încât oamenii spun,

„S-a întâmplat de la sine”.

30. AVERTISMENT ÎMPOTRIVA VIOLENŢEI

Când conduci după regulile Căii,

respinge folosirea forţei,

deoarece provoacă rezistenţă şi pierderea puterii,

arătând că nu ai urmat bine Calea.

Obţine rezultate dar nu prin violenţă,

deoarece este împotriva legilor naturii

şi vatămă sinele tău şi pe al celorlalţi.

Lanul de grâu este distrus înaintea unui mare război

şi doar buruienile cresc în faţa armatei.

Liderul înţelept obţine rezultate,

dar nu se scaldă în glorie;

nu este mândru de victoriile sale

şi nu se laudă cu ele.

El ştie că lauda este împotriva firii

Şi cel ce merge împotriva Căii

va da greş în ceea ce face.

31. MENŢINEREA PĂCII

Armele de război sunt instrumente ale fricii

şi cel ce urmează Calea le detestă.

Liderul care urmează calea naturii

nu le ţine în preajma sa.

Regele războinic se apleacă la dreapta,

de unde vine sfatul generalului,

pe când regele paşnic se uită la stânga,

unde stă consilierul său de pace.

Când se uită la stânga, este timp de pace,

iar când priveşte în dreapta, timp de suferinţă.

Armele de război sunt instrumente ale fricii

şi nu sunt preferate de cei înţelepţi,

care le folosesc doar când nu au de ales,

deoarece pacea şi calmul sunt dragi inimilor lor,

iar victoria nu le produce bucurie.

Să sărbătoreşti victoria înseamnă să te bucuri de ucidere;

să te bucuri de ucidere înseamnă să nu ai suflet/sine.

Drumul războiului este acela al unui cortegiu funerar;

când oamenii sunt ucişi, este un timp de doliu.

De aceea nici bătăliile victorioase

nu ar trebui sărbătorite.

39. SUFICIENŢA ŞI LINIŞTEA

Când conducătorul pământului este întreg în interior,

şi poporul este puternic, plin de viaţă şi prosper,

iar oamenii au suficient

pentru a-şi îndeplini nevoile.

Munca liderului ar trebui să asigure

prosperitatea poporului.

De aceea se spune că

„modestia este rădăcina

marii nobleţi;

partea de jos reprezintă fundaţia

pentru ce este sus;

iar prinţii se consideră

a fi neînsemnaţi”.

Totul depinde de modestie, deci;

nu te ajută la nimic să ai prea mult succes,

aşa că nu suna tare precum clopotele de jad,

şi nici nu zornăi precum clopoţeii de piatră.

57. SIMPLIFICAREA

Cu dreptatea naturală trebuie conduşi oamenii,

şi dacă este război, trebuie utilizate strategia şi tacticile.

Pentru a se conduce bine pe sine însuşi,

omul trebuie să acţioneze fără viclenie.

Cu cât sunt mai multe legi şi restricţii,

cu atât sunt mai săraci oamenii din ţară.

Cu cât sunt mai ascuţite armele pentru război,

cu atât mai mari sunt necazurile abătute asupra ţării.

Cu cât este mai mare viclenia cu care sunt conduşi oamenii,

cu atât sunt mai ciudate lucrurile care se petrec în ţară.

Cu cât sunt mai dure regulile şi legile,

cu atât mai mare e numărul celor care fură.

Prin urmare, înţeleptul nu unelteşte

ca să aducă reforma,

ci îi învaţă pe oameni pacea minţii,

pentru ca ei să se bucure de viaţa lor.

Neavând nicio dorinţă, tot ce face el este natural.

Cum el predică despre suficienţă,

oamenii care îl urmează se întorc

la o viaţă bună, necomplicată.

58. TRANSFORMĂRILE ÎN FUNCŢIE DE CIRCUMSTANŢE

Când mâna conducătorului este uşoară,

oamenii nu uneltesc,

dar când ţara este condusă cu severitate,

oamenii devin tot mai vicleni.

Acţiunile înţeleptului sunt incisive,

dar nu tăioase,

au vârful bine ascuţit, dar nu fac găuri,

sunt drepte, nu uneltite,

şi nu fără cumpătare,

strălucitoare dar nu orbitoare.

59. PĂZIREA CĂII

Acţionând fără gânduri de mărire,

ci cu auto-control,

este posibil să conduci

şi să-ţi pese cu adevărat de ceilalţi.

Aceasta se întâmplă acţionând virtuos

şi nelăsând nimic nefăcut.

O fundaţie virtuoasă şi fermă

înrădăcinată în receptivitate

este o cerinţă obligatorie pentru un bun conducător

şi pentru o viaţă lungă şi puternică.

Cel a cărui virtute nu cunoaşte limite,

este cel mai potrivit să conducă.

60. A CONDUCE

Pentru a conduce o ţară,

omul trebuie să se poarte cu grijă,

ca atunci când prăjeşte peştii mici.

Dacă acţiunile sunt începute

şi făcute în mod natural,

puterea răului este redusă,

şi astfel conducătorul şi supuşii săi

sunt la fel de protejaţi.

Ei nu vor unelti să-şi facă rău reciproc,

pentru că virtutea unuia îl calmează pe celălalt.

65. CONDUCEREA CINSTITĂ

Există două tipuri de a conduce.

Unul este să fii viclean, să te prefaci

şi să unelteşti ca să păcăleşti oamenii.

Când se foloseşte acest mod de a conduce,

oamenii devin şi ei tot mai vicleni

şi uneltesc să-l păcălească pe conducător.

Al doilea mod de conduce ţara

este să o faci fără uneltiri.

Oamenii astfel conduşi sunt cu adevărat binecuvântaţi,

căci sunt guvernaţi cu virtute

iar conducerea virtuoasă este dreaptă cu toţi,

ducând astfel la unitate.

66. SĂ CONDUCI DIN URMĂ

Marea este conducătorul râului şi al pârâului

Deoarece le conduce cu mult din urmă.

Profesorul îi ghidează cel mai bine pe elevi

lăsând-i să conducă.

Când conducătorul este înţelept,

oamenii nu se simt oprimaţi;

ei îl sprijină pe cele care îi conduce bine

şi nu se plictisesc niciodată de el.

Cel care nu este competitiv

nu atrage competiţie.

68. FĂRĂ DORINŢĂ

Un războinic eficient acţionează

nu din furie nihilistă,

nici din dorinţa de a ucide.

Cel care învinge nu trebuie să fie răzbunător.

Cel care dă de lucru altora trebuie să aibă modestie.

Dacă ne dorim pace şi unitate,

trebuie să ne purtăm cu semenii noştri

fără dorinţa de a avea avantaje pentru sine

şi fără a căuta ceartă.

69. FOLOSIREA MISTERIOASEI CĂI

Certurile pot fi câştigate aşteptând,

mai degrabă decât făcând o mişcare agresivă;

prin retragere mai degrabă decât prin înaintare.

Mişcându-te fără să pari că te mişti,

Nearătându-ţi puterea

dar păstrând-o bine;

capturând fără atac,

fiind înarmat, dar nu cu arme,

poţi câştiga mari bătălii.

Nu-i subestima

pe cei pe care-i supui în bătălie,

pentru că asta te poate face să pierzi

ceea ce are cea mai mare valoare.

Când o bătălie este pierdută,

dacă-şi aduc aminte de acest lucru,

cei mai slabi pot totuşi să câştige.

74. UZURPAREA CĂII

Dacă oamenilor nu le este teamă de moarte,

nu se tem nici de ameninţările cu moartea.

Dacă oamenii mor des la tinereţe,

iar moartea este împărţită ca pedeapsă,

oamenilor nu le este teamă să încalce legea.

Să fii călău într-o astfel de ţară

este ca şi cum ai fi un tâmplar nepriceput

care îşi taie mâna

când încearcă să taie lemnul.

75. VĂTĂMAREA PRIN LĂCOMIE

Când taxele sunt prea mari,

foamea îi abate pe oameni.

Când cei care conduc se amestecă prea mult,

oamenii se revoltă.

Când cei care conduc cer prea mult

de la vieţile oamenilor, moartea este privită cu uşurinţă.

Când oamenii mor de foame pe pământ,

viaţa are o valoare mică

şi este mult mai uşor sacrificată de ei

în răsturnarea conducătorilor.

78. SINCERITATEA

Nimic nu este mai flexibil decât apa,

Şi touşi când acţionează asupra lucrurilor solide şi tari,

moliciunea şi fluiditatea sa

nu au egal.

Cel slab îl poate învinge pe cel puternic

iar cel flexibil pe cel rigid.

Deşi acest lucru se ştie foarte bine,

puţini îl pun în practică în vieţile lor.

Deşi poate părea de neînţeles,

omul care ia asupra sa

umilinţa poporului

este potrivit să conducă;

şi este potrivit să conducă

cel care ia asupra sa dezastrele ţării.

79. ÎNDEPLINIREA OBLIGAŢIILOR

Când oamenilor dintr-o ţară

li se impun legi şi obligaţii,

astfel încât să ştie ce au de făcut,

este des întâlnit ca mulţi dintre ei

să nu-şi îndeplinească datoriile.

Înţeleptul se asigură că şi-a îndeplinit obligaţiile,

fără să aştepte ca ceilalţi să facă la fel;

în acest fel el este virtuos.

Cel care le cere altora să îndeplinească

ce are el de făcut,

nu este un om virtuos.