Si tu urasti recrutorii?

…Atunci nici n-o sa-ti gasesti un loc de munca (prea curand).

As putea sa inchei aici articolul, insa nu mi-am propus sa fiu sarcastica, ci sa dau o mana de ajutor.

De luni si luni de zile, pe toate forumurile site-urilor de angajare, pe LinkedIn sau in comentariile de la diverse articole postate pe net, vad o lamentare continua despre neprofesionalismul recrutorilor din Romania, cu accent pe partea feminina a acestei categorii socio-profesionale mult hulite, care pare in mod constant banuita ca s-a culcat cu sefu’ ca sa obtina postul respectiv. Nu m-au mirat plangerile din partea unor oameni simpli, cu putina scoala, dar cand am vazut ca pana si managerii  au inceput sa se vaicareasca si sa se ia la harta online cu recrutorii, mi-am zis „E grav!”.

Daca esti in cautarea unui loc de munca si impartasesti opiniile de mai sus despre persoanele insarcinate cu tinutul interviurilor, permite-mi sa-ti sugerez trei lucruri la care, poate, nu te-ai gandit.

1. Nu e treaba ta cum au obtinut recrutorii acel post sau daca au studii de specialitate. In viata trebuie sa te adaptezi la orice situatie si sa „extragi” tot ce poti din ceea ce gasesti la fata locului. In cazul de fata, obiectivul tau este sa „prestezi” cat mai bine la interviu, indiferent cu cine il tii, si sa obtii postul dorit.

Da, se va intampla ca recrutorul sa aiba o gramada de defecte si da, cateodata te vei enerva ca te evalueaza o persoana cu 20 de ani mai tanara decat tine sau care evident nu stapaneste cunostintele din domeniul tau de activitate. Insa repet: judecarea si etichetarea recrutorilor nu te ajuta cu nimic, nici in timpul interviului si nici daca te vaicaresti constant pe forumuri si site-uri de socializare (ba chiar risti sa iti creezi o imagine de persoana dificila si nemultumita si… nu stii cine iti citeste postarile).

Si, nu in ultimul rand, atunci cand suspectezi legitimitatea recrutorilor, fii cinstit cu tine insuti si intreaba-te: daca o ruda sau un prieten ti-ar oferi un job „caldut” doar pentru ca te cunoaste, ai refuza? Ai spune „Nu, te rog, vreau neaparat sa dau probe de concurs si sa trec prin procesul de recrutare!”? Permite-mi sa ma indoiesc si imi cer scuze daca ai raspuns da la aceasta intrebare. 🙂

2. Nu te mai victimiza. Stiu, e greu, e criza, toate posturile se dau pe pile sau pe favoruri sexuale si intreg sistemul e fundamental stricat. In acest context, tu te gandesti la tine ca la o victima, un somer sarac, un absolvent fara sanse, un amarat vesnic in cautare de job.

Problema e ca, daca te gandesti incontinuu la acest lucru, in timp iti formezi niste conexiuni neuronale foarte puternice care vor ajunge sa actioneze exact ca o partie pe care aluneci si nu mai poti sa te opresti. Sau, ca sa dau tot un exemplu invernal, e ca si cum te-ai afla pe un camp acoperit cu un strat urias de zapada si nu poti inainta decat pe cateva carari sapate de altcineva, numai ca acele carari nu te duc neaparat acolo unde vrei sa ajungi.

In loc sa-ti plangi de mila, sa cauti dovezi pentru care nu poti sa-ti gasesti un loc de munca si sa dai vina pe recrutori, cauta dovezi ca iti poti gasi un loc de munca. Eu vad mereu in jurul meu oameni care si-au schimbat jobul sau chiar au primit mariri de salariu in plina criza. Ei cum au putut? Si nu, nu au avut pile si nici nu s-au culcat cu sefii!

De asemenea, de cate ori te surprinzi ca o iei pe panta autovictimizarii, spune-ti imediat STOP si apuca-te sa faci ceva concret ca sa contracarezi aceasta stare: revizuieste-ti CV-ul, fa-ti o lista cu realizarile si calitatile tale, inscrie-te la un curs, citeste povesti de succes, intreaba-ti un prieten care tocmai s-a angajat ce a facut si a spus la interviu.

Daca ti se pare ca aceste sfaturi sunt doar mumbo-jumbo de dezvoltare personala, cauta carti sau articole pe net despre cum se formeaza legaturile intre neuroni (neuroplasticitate), despre cum obiceiurile de gandire determina atitudinea si comportamentul si despre invatarea unor noi reactii emotionale prin vointa, repetitivitate si intensitate.

3. La interviu concentreaza-te pe momentul prezent. Asta e favoritul meu si deriva, oarecum, din primele doua puncte. Cand te afli in sala de interviu si vorbesti cu recrutorul, ancoreaza-te in momentul si spatiul prezent – simte scaunul pe care stai, masa pe care iti sprijini mainile, constientizeaza lumina, zgomotele, mirosurile care te inconjoara; asculta cu mintea limpede ceea ce iti spune sau te intreaba recrutorul si concentreaza-te pe a raspunde cat de bine poti tu.

Dialogul interior, fie el de judecare sau de autovictimizare, este cel mai pacatos lucru care ti se poate intampla si un adevarat „deal breaker”. Cum poti sa fii atent, pe faza si sa dai raspunsuri pertinente daca tu te gandesti „Uite-o si p-asta cum arata, ce tanara e, cum dracu’ a obtinut postul asta, e de zece ori mai proasta decat mine…” sau „Daca nu obtin jobul asta ce ma fac, imi tai venele, sunt disperat, nu mai suport inca un esec…”? (Vezi si articolul Nu te mai chinui sa fii spontan!)

Nu doar ca aceste ganduri te impiedica sa te concentrezi, dar se reflecta si in limbajul trupului. Chiar daca tu ai impresia ca poti sa te controlezi, iti vor „scapa” microexpresii de teama sau dispret, vei „fulgera” din priviri, vei zambi fals (adica doar din buze, nu si din ochi), te vei foi, iti vor transpira palmele, vei da din picioare – posibilitatile sunt, din pacate, nelimitate si nu este nevoie de un recrutor experimentat ca sa „citeasca” aceste lucruri, deoarece ele sunt inscrise in ADN-ul nostru si cu totii avem, mai mult sau mai putin, capacitatea de a le descifra si, mai rau, de a le interpreta.

Deci fii zen! Lasa la o parte sentimentele si parerile tale personale despre recrutori, alunga frica si/sau disperarea pentru ce se va intampla in viitor si investeste-ti toata energia in a face o impresie buna si a castiga postul dorit, aici si acum. Sigur, interviul este in doua sensuri: si tu evaluezi daca acea companie ti se potriveste iar, in general, recrutorul este cel care iti ofera prima impresie despre cultura si calitatea oamenilor din compania respectiva. Insa pastreaza acea parte de evaluare pentru cand ajungi acasa. 🙂

sursa
Anunțuri

3 răspunsuri la „Si tu urasti recrutorii?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s