Sunt introvertit. Sa ma tratez?

Saptamana trecuta mi-am rugat prietenii si cunoscutii de pe Facebook, LinkedIn, KeyPeople si din lumea reala sa completeze acest chestionar care isi propune sa identifice o tendinta (subliniez, e o tendinta, nu un diagnostic) catre temperamentul introvertit.

Pana astazi au completat 126 de persoane, dintre care 75% femei si 70% in categoria de varsta (cumulat) 26-44 de ani. Va multumesc celor care ati participat, iar chestionarul ramane deschis si sunt interesata sa strang in continuare date, pentru a face rezultatele si mai relevante. Evident, rezultatele pe care le voi prezenta mai jos nu pot avea pretentia de a caracteriza exact populatia Romaniei 🙂 deoarece esantionul de respondenti nu a fost alcatuit in mod stiintific. Dar sa zicem ca se pot citi ca un fun fact.

Dar de ce am lansat eu chestionarul acesta? Ideea mi-a venit citind cartea Introvert Power: Why Your Inner Life Is Your Hidden Strength, de Laurie A. Helgoe. Autoarea spune ca in zilele noastre (in civilizatia vestica) se propaga in mod total gresit ideea ca doar un sfert sau maxim o treime din populatie este formata din persoane cu tendinta introvertita, atat pentru a se vinde mai multe carti de self help care sa te invete cum sa te descurci mai bine in lume, cat si pentru ca traim intr-o societate care pune semnul egal intre succes si semnele exterioare de extraversiune (asertivitate, placerea de a face networking, vanzare agresiva, gura mare si dat din coate etc.).

Insa mai multe studii recente au aratat o realitate cu totul diferita: pana la 57% dintre americani sunt introvertiti, dar multi dintre ei se ascund si/sau se prefac ca sunt extravertiti pentru a se conforma cu imaginea ideala, promovata in societate, si pentru a nu mai fi etichetati ca tocilari, ciudati, timizi, depresivi, neadaptati  si alte stereotipuri dragalase care se aplica persoanelor mai putin galagioase si carora nu le place sa mearga in club. 😀

Asa ca m-am intrebat care o fi procentul de introvertiti declarati in Romania? Ei bine, rezultatul m-a uimit de-a dreptul… deoarece 58% dintre respondentii la chestionarul meu au raspuns Adevarat la minim 16 afirmatii. Daca ii numaram si pe cei care au raspuns Adevarat la minim 15 afirmatii, procentul sare la 65%. Deci ipoteza din cartea pe care o citesc s-a confirmat (repet, cu bias-ul mentionat al esantionului). Ba chiar 8% dintre cei 126 de respondenti s-au declarat introvertiti pana in maduva oaselor, raspunzand cu Adevarat la 25 pana la 28 de afirmatii din cele 29.

(Later edit: Vezi aici rezultatele chestionarului la data de 2 aprilie.)

Ok, si ce facem mai departe cu aceste informatii? Pai, pentru inceput, extravertitii ar putea sa inceteze sa-i judece si eticheteze pe introvertiti conform standardelor lor – de exemplu, dupa o saptamana intensa de munca, introvertitul prefera sa se duca acasa si sa citeasca, iar extravertitul iese la bar cu prietenii. Fiecare isi reincarca bateriile in mod diferit: in timp ce introvertitul isi ia energia din interior si o cheltuie in exterior, extravertitul isi ia energia din exterior si o cheltuie in interior. De asemenea, introvertitii ar trebui sa inceteze sa le mai fie rusine ca nu sunt „mai sociabili” sau sa se autoacuze ca „nu fac suficiente eforturi de networking”.

sursa

Iata 3 stereotipuri din cartea de care vorbeam mai sus – un fel de „mituri” la care ar fi ideal sa renuntam:

Mitul nr.1: Introvertitii sunt antisociali. Acest termen este foarte grav si folosit adesea in mod complet gresit, deoarece antisocial inseamna sociopat si este un diagnostic psihiatric, referindu-se la incapacitatea de a avea constiinta sociala. Haios este ca majoritatea sociopatilor vin din randul extravertitilor si sunt adesea persoane percepute ca prietenoase si fermecatoare, dar care dovedesc o lipsa totala de empatie si sunt capabili de fapte oribile.

Mitul nr.2: Introvertitii sunt asociali. Nici asocial nu este un termen corect, deoarece introvertitii nu sunt obligatoriu neadaptati la viata sociala si refractari la interactiune umana. Ei se simt asociali doar cand sunt fortati sa participe la un eveniment care nu-i intereseaza sau sa ia parte la o interactiune care nu inseamna nimic pentru ei. In schimb, ei pot fi foarte vorbareti, simpatici, glumeti etc. cand interactioneaza cu persoanele apropiate sau iau parte la evenimente care ii intereseaza.

Mitul nr.3: Introvertitii sunt incompetenti social. Cum ar veni, nu au maniere si/sau nu stiu cum sa vorbeasca si sa se comporte in societate. Aceasta idee poate fi usor demontata daca vedem ca multi lideri, vedete, persoane care lucreaza in HR sau in relatii cu publicul si sunt foarte bune in ceea ce fac, sunt de fapt introvertite. Aceste persoane au mult mai multa empatie si se pricep cel mai bine sa „citeasca” oamenii, sa-i conduca si sa raspunda nevoilor acestora – doar ca au nevoie de pauze regulate in care sa se retraga si sa-si reincarce bateriile.

Departe de a fi epuizat toate „miturile” despre introvertiti, inchei aici ca sa nu ma lungesc prea mult. Sper ca aceste cateva idei v-au facut (daca sunteti extrovertiti) sa va reganditi putin modul in care va comportati cu persoanele care au un alt mod de a se exprima si a cauta succesul in societate. Pur si simplu constientizati ca au o structura interna diferita, nu sunt nici snobi, nici deprimati si nici psihopati. 🙂 Iar pe introvertiti ii rog sa nu se mai autoflageleze si autoironizeze, spunand „Eu sunt cam antisocial”. 🙂 Daca vreti sa explorati subiectul mai profund, puteti incepe cu testul Myers-Briggs Type Indicator® (MBTI®).

Daca ati vrea sa mai scriu despre acest subiect sau daca aveti o parere despre acest articol, pro sau contra, chiar va rog sa imi lasati un comentariu. Multumesc!

Anunțuri

11 răspunsuri la „Sunt introvertit. Sa ma tratez?

  1. Presiunea la care sunt supuse persoanele introvertite este foarte mare, asa cum zici si tu, tocmai de aceea cele mai multe chiar cred ca trebuie sa se trateze (apropo de intrebarea din titlu) 🙂
    Mai ales dupa ce li se reproseaza in mod repetat ca nu sunt si ei mai sociabili.

  2. Minunat acest articol! Am completat si eu chestionarul tau si da, a reiesit ca sunt introvertita ( nu ca n-as fi stiut.. 🙂 ). De multe ori ma simt vinovata pentru aceasta caracteristica a personalitatii mele si incerc sa o ascund. Cateodata imi iese , cateodata nu.. De multe ori ma simt judecata de oamenii din jur, dar poate ca asta e doar in mintea mea, poate lor chiar nu le pasa si de fapt sunt urmarita doar de propriile mele temeri. Oricum, introvertitii vor fi intotdeauna defavorizati pentru ca pur si simplu societatea actuala este in asa fel construita incat lor le este mult mai greu sa se adapteze.

    • Draga Magda, iti multumesc pentru comentariu si mai ales pentru sinceritatea ta. Si eu sunt introvertita si obisnuiam sa ma invinovatesc ca „nu sunt si eu mai sociabila”, dar am invatat sa ma accept asa cum sunt, sa nu fortez „socializarea” mai mult decat ma simt in stare si sa imi intaresc punctele forte de care beneficiaza majoritatea introvertitilor (gandire profunda, capacitate de analiza si sinteza, empatie, lipsa superficialitatii etc.). Voi mai scrie si alte articole despre acest subiect, asa ca daca iti face placere, mai treci pe aici. 😉 Si nu uita: cel putin jumatate din oameni sunt introvertiti, deci nu esti singura, nu esti „ciudata”, nu ai „o problema”! Ok? 🙂

  3. Pingback: Profesorul distrat si schmoozer-ul | Cum sa gandesti ca sa te deosebesti·

  4. Pingback: Ateliere de promovare pentru introvertiti la Fundatia Calea Victoriei | Cum sa gandesti ca sa te deosebesti·

  5. Buna,
    Cunosc o persoana foarte introvertita, as putea spune ca e aproape de autism. E foarte inteligenta si are o gandire sclipitoare insa tot ceea ce face e sa invete matematica. As vrea sa o ajut! as vrea sa stiu cum, e pacat sa isi piarda aceste calitati doar pentru ca nu socializeaza. Vreau sa fac ceva sa pot sa o ajut, stiu ca de una singura nu pot si nu voi schimba prea multe insa macar putin cat sa iasa din acea carapace, sa vada lumea din exterior.
    Multumesc mult, astept raspuns!

    • Draga Bianca,

      Multumesc pentru mesaj si sunt impresionata de dorinta ta de a-ti ajuta prietena. Prin cursurile pe care le tin si sedintele personalizate eu ofer consultanta unor persoane cu un grad, sa zicem, moderat de introvertire, care constientizeaza acest lucru si isi doresc sa actioneze pentru a invata noi comportamente. De obicei aceste persoane sunt motivate de dorinta de a iesi mai mult in evidenta dpdv profesional, de a comunica mai bine, de a castiga mai multi clienti, de a fi promovate la serviciu etc. Din ceea ce imi povestesti, prietena ta nu este interesata de aceste lucruri, nu este motivata din interior sa „iasa din carapace” si de aceea nu stiu in ce masura este pregatita sa i se sugereze ca ar trebui sa se schimbe si sa depuna efortul necesar in aceasta directie. Cred ca in cazul ei este nevoie de mai mult decat coaching sau participarea la niste cursuri, de aceea iti recomand sa vorbesti cu un psiholog sau psihoterapeut.

      Sau ii poti sugera sa participe la un atelier de dezvoltare personala precum cele de aici: http://www.fundatiacaleavictoriei.ro/category/domenii/dezvoltare-personala/?ec3_after=today si vezi ce parere are – este dispusa sa faca acest mic efort de socializare?

  6. Pingback: 5 meta-obiective profesionale pentru 2014 (3) | Cum sa gandesti ca sa te deosebesti·

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s