Despre reputatia creata prin comunicare si efectul Barbra Streisand

Desi (repet ca) nu ma intereseaza politica in mod deosebit, astazi as vrea sa abordez un subiect care mi se pare interesant din perspectiva comunicarii gresite / ambigue / manipulatoare si a consecintelor sale asupra imaginii personale: si anume modul in care angajatii de la ministere si guvern fac tot felul de declaratii in presa, oficiale sau neoficiale, avand ca efect panica si haosul.

Doar trei exemple vreau sa dau: mesajele alarmiste legate de virusul AH1N1 si obligativitatea vaccinarii, care au dus la cozi imense si imbranceli intre oamenii bagati in sperieti; balbaielile legate de obligativitatea sau neobligativitatea completarii CNP-ului la recentul recensamant; si, foarte recent, declaratiile ministrului Igas despre „iarna ca in ’54”, care i-au facut pe romani sa devasteze rafturile magazinelor. E ca si cum acesti oameni aflati in functii importante nu constientizeaza puterea pe care o au mesajele venite de la persoane publice! Atunci nu e de mirare ca sunt suspectati de manipulare politica sau comerciala. Pe buna dreptate, de exemplu, s-a spus ca mesajul cu „iarna ca in ’54” a vrut sa sperie oamenii ca sa nu mai iasa la manifestatii in strada sau ca a fost rezultatul unui contract al ministrului cu supermarketurile. 🙂

Ce putem invata de aici este ca, indiferent daca esti ministru, om de PR, manager sau secretara intr-o companie, felul in care comunici iti poate construi o imagine favorabila, profesionista, sau, dimpotriva, iti poate afecta reputatia. Si, dupa cum se stie, reputatia se pierde doar o data.

Iata ce efecte negative poate avea comunicarea balbaita sau neingrijita, mai ales daca este facuta in mod repetat, asupra brandului tau personal:

  • Lumea va crede despre tine ca esti neprofesionist, neglijent si incapabil sa te autoverifici.
  • Vei parea neatent, cu capul in nori, chiar iresponsabil – deci e clar, nu ti se poate acorda incredere.
  • Oamenii vor crede ca nu ii respecti, ca nu iti pasa nici de munca ta si nici de timpul si rabdarea lor.
  • Vei fi suspectat ca ai interese ascunse, ca vrei sa manipulezi sau ca servesti interesele altora.
  • Pur si simplu se va spune despre tine ca esti un pacalici neserios caruia nu i se pot da pe mana proiecte importante.

Partea proasta atunci cand lansezi o informatie este ca lumea tinde sa retina prima versiune a acesteia. Chiar si cand dai dezmintiri sau corectari, multi oameni nu mai ajung sa le citeasca sau pur si simplu raman in continuare in cap cu informatia gresita, pentru ca aceasta a avut impactul cel mai puternic. Ca sa dau un exemplu foarte simplu: cand un ziar de scandal publica o minciuna despre o vedeta, aceasta inventie tinde sa ramana in mintea opiniei publice si sa fie atasata automat la numele vedetei respective, chiar daca aceasta face ulterior eforturi de dezmintire (participand la emisiuni, publicand un drept la replica etc.). La fel, daca ai trimis un email in care ai comunicat, sa zicem, o ora sau data gresita pentru inceperea unui eveniment, e foarte probabil ca multi dintre destinatari sa ramana in minte cu data gresita. Pur si simplu asa functionam, asa este construita mintea noastra.

De aceea, este foarte important ca atunci cand trimiti emailuri in organizatia in care lucrezi, anunturi oficiale, comunicate de presa, newslettere catre clienti sau cand faci orice fel de informatie publica, mai ales in scris (verba volant, scripta manent…), sa respecti cateva reguli elementare, de bun-simt, cum ar fi:

  • Sa verifici daca sursele si continutul comunicarii sunt corecte;
  • Sa fii sigur ca ai scris tot ce ai vrut si nu ai uitat ceva (mailurile de completare sunt suparatoare si e posibil sa nu ajunga la toata lumea);
  • Sa te asiguri ca ai aprobarea superiorului sau a clientului pentru a trimite aceste informatii (daca esti angajat, respectiv faci PR pentru cineva);
  • Sa verifici gramatica si ortografia;
  • Sa folosesti tonul, limbajul si adresarea adecvate celor cu care comunici;
  • Sa ai un stil de exprimare personal si constant, care sa fie asociat cu tine.

Este chiar asa greu sa faci aceste lucruri? Nu cred. Trebuie doar putina atentie si buna-vointa. Avantajele de a fi un comunicator corect, la propriu si la figurat, sunt evidente: capitalul de incredere si reputatia de persoana care stie ce vorbeste si este de buna-credinta. In plus, daca vreodata se intampla sa faci o greseala, oamenii te vor ierta mai usor deoarece, bazandu-se pe istoricul tau fara pata, vor considera acest lucru doar un incident si, in orice caz, neintentionat.

Invers, daca se intampla ca reputatia ta sa fie afectata nu de ceea ce ai facut sau scris tu, ci de ceea ce a scris altcineva despre tine (mai ales in mediul online), ai grija sa nu provoci efectul Streisand, care se refera la incercarea de a ascunde sau inlatura o informatie si a provoca neintentionat o publicitate si mai mare. Acest „efect” a fost botezat astfel dupa ce, in 2003, Barbra Streisand s-a suparat ca niste fotografii cu resedinta ei au aparut pe un site. Ea a dat site-ul in judecata si a cerut ca pozele sa fie eliminate, iar ca urmare incidentul a devenit public si s-a raspandit in tot mediul online, atragand enorm de multa atentie asupra ei. Ca exemplu, poza cu resedinta ei fusese vizualizata doar de 6 ori inainte ca actrita sa actioneze impotriva site-ului respectiv, pentru ca apoi poza sa fie vizualizata de peste 420.000 de ori.

Prin urmare, atunci cand simti ca ai fost nedreptatit de cineva care a scris ceva despre tine, incearca sa rezolvi problema cat mai discret cu putinta, de preferinta direct cu persoana respectiva. O alta lege destul de evidenta a comunicarii spune ca oamenii sunt curiosi fata de lucrurile dirty (scandaluri, certuri, secrete, mistere etc.). Cu cat faci mai putin caz, cu atat vei atrage mai putin atentia si cu atat sunt mai mari sansele ca reputatia ta sa nu fie afectata semnificativ.

Inchei cu o caricatura care arata ce inseamna sa actionezi in baza comunicarii distorsionate. Concluzia: usor cu piaRul pe scari! 😉

P.S. Nu cred ca e nevoie, dar totusi:

REPUTÁȚIE ~i f. 1) Opinie publică (favorabilă sau defavorabilă) pe care o manifestă publicul pentru o persoană sau pentru un lucru; faimă. ◊ Se bucură de ~ bună. 2) Apreciere publică înaltă (a unei persoane sau a unui lucru) pentru calități deosebite; faimă; slavă; popularitate; renume. [G.-D. reputației; Sil. -ți-e] /<fr. réputation, lat. reputatio~onis

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s