Daca dai o cautare pe Google images dupa „change models”, ti se afiseaza nu mai putin de 508 milioane (!!!) de modele, diagrame si procese in 2, 3, 5, 7…xx pasi.
Schimbarea este ceva ce ne fascineaza, pe unii in sens negativ, pentru ca o percepem ca pe o amenintare la un iluzoriu status quo, pe altii pentru ca ne-o dorim, dar nu avem suficienta motivatie sau vointa sa o implementam, iar pe altii in sens pozitiv, pentru ca o consideram un proces natural, benefic, sinonim cu evolutia.
Indiferent unde te situezi tu fata de acest subiect, mi-am propus ca astazi sa iti prezint un model al schimbarii in 6 etape, elaborat de cercetatorii James Prochaska, John Norcross si Carlo DiClemente si descris in cartea Changing for Good. Chiar daca nu ti-ai propus sa faci nicio schimbare in viata ta, cel putin momentan, cred ca e amuzant sa vezi in ce etapa a schimbarii te situezi. Deci:
1. Pre-constientizarea. In acest stadiu, nu esti cu adevarat pregatit de schimbare. Probabil nu esti constient de necesitatea schimbarii, o percepi ca pe un vag „ar trebui” in care deocamdata nu crezi cu adevarat, te simti coplesit de „greutatea” ideii in sine sau chiar opui rezistenta sau negi necesitatea schimbarii („Mananc suficient de sanatos, hai sa nu fim mai catolici decat Papa”, „Stiu ca nu sunt fericit la serviciu, dar cine e nebun sa renunte la ceva sigur pe criza asta?”).
Ce sa faci in aceasta etapa: Suna dur, dar probabil ca numai un eveniment „zguduitor” te poate face sa te trezesti si sa iesi din zona calduta in care te complaci. In orice caz, ai nevoie de un catalizator.
2. Intentia. Aceasta este un fel de etapa de incubatie, de tranzitie. Nu mai negi necesitatea schimbarii si te pregatesti sufleteste pentru ea, stabilindu-ti, totusi, un termen ceva mai indepartat („in 6 luni voi face x”) deoarece inca nu esti dispus sa faci schimbarea chiar din aceasta clipa.
Ce sa faci in aceasta etapa: Cu cat constientizezi mai repede consecintele produse de lipsa schimbarii (ex. acumulezi greutate in exces, devii tot mai stresat, se erodeaza o relatie importanta), cu atat iti vei gasi motivatia interioara de a face ceva pentru a imbunatati starea de fapt.
3. Pregatirea. Esti in faza in care iti faci deja un plan de actiune pe termen mai apropiat (ex. „in urmatoarele 2 saptamani”), luand in calcul obiectivele tale in contextul real al situatiei tale de viata si incercand sa le ajustezi. Acum nu mai esti atent doar la o activitate generica (ex. „sa fac mai multa miscare’), ci incepi sa te preocupi de detalii (cat costa un abonament la sala, in ce perioada ai putea sa te duci, ce exercitii ai putea sa faci, daca ai si alte optiuni pentru a face msicare in afara de sala etc.).
Tot acum devii mult mai constient si de costul acestui plan: sacrificiile si eforturile pe care va trebui sa le faci si cat de dispus esti sa induri putina durere pe termen scurt pentru a atinge placerea pe termen lung. Aceasta este o etapa critica, deoarece este foarte probabil sa te lasi pagubas cand iti vei da seama ca unele actiuni te vor „durea” si ca vei fi nevoit sa renunti la anumite gratificatii imediate.
Ce sa faci in aceasta etapa: Nu zabovi si taragana la infinit pentru a-ti face un plan perfect. Cu cat te gandesti mai mult, cu atat vei gasi tot felul de motive pentru care e oh, atat greu sa te pui pe treaba. Pur si simplu stabileste o data si incepe, iar detaliile le ajustezi pe parcurs.
4. Trecerea la actiune. Felicitari, ai inceput sa faci ceea ce ai zis ca vei face! 🙂 Atentie, si acesta este un moment critic, deoarece va interveni din nou rezistenta la schimbare si tendinta sa-ti spui ca este prea greu sa te tii de ce ai promis. Insa e ceva normal – daca schimbarea ar fi usoara, ai face-o zilnic, doar pocnind din degete.
Odata ce ai trecut la actiune, iti poti detalia si ajusta planul – de exemplu, stabilind zilele si orele cand te vei duce la sala, alcatuindu-ti o dieta specifica, pe zile etc.
Ce sa faci in aceasta etapa: Fa o prioritate din obiectivele tale, punandu-le inaintea scuzelor si motivelor pentru a nu te schimba. Si, foarte important, planifica modul in care te vei rasplati pe tine insuti cand iti vei atinge obiectivele. Evident, asta nu inseamna sa te „rasplatesti” cu o prajitura dupa prima data cand ai fost la sala! Cuvantul cheie este „dupa” ce iti vei atinge obiectivele.
5. Intretinerea. Asa cum este nevoie de mentenanta pentru ca un echipament sau o masina sa functioneze pe termen lung, tot asa trebuie sa fii si tu atent sa-ti mentii noile obiceiuri pe care ti le-ai format. Dupa cateva saptamani sau luni in care te-ai tinut de planul tau pentru schimbare, este foarte usor sa-ti inchipui ca gata, schimbarea ti-a intrat in sange si esti un om nou. Din pacate, acum intervine cel mai mare pericol – recaderea in vechile obiceiuri: te lasasesi de fumat, dar te pomenesti ca-ti aprinzi o tigara ca sa te calmezi dupa o cearta; mancai sanatos, dar iata-te infulecand hamburgeri si merdenele pentru ca „esti in criza de timp”.
Ce sa faci in aceasta etapa: Incearca sa eviti compania oamenilor care nu te sustin sau chiar iti saboteaza eforturile, sau cel putin cere-le sa-ti respecte noul stil de viata (de exemplu, daca in familia ta se mananca zilnic ceafa de porc cu cartofi prajiti, tu vezi-ti de salatele tale si nu ceda presiunilor de a te conforma meniului standard ;)). Cand esti constient de pericolul de a recadea in vechile obiceiuri, esti mai pregatit sa le faci fata. Daca totusi ai facut un pas gresit si ai „pacatuit”, nu te invinovati sau descuraja – gandeste-te ca omul e supus greselii si ca asta nu inseamna ca tot planul tau a esuat; iarta-te si continua-ti actiunile planificate.
6. Definitivarea. Daca ai trecut cu bine prin toate etapele anterioare, poti ajunge in stadiul in care schimbarea a devenit a doua ta natura; te simti un om nou si nu mai esti tentat sa cedezi obiceiurilor proaste de dinainte. Acesta este un stadiu ideal, care poate sau nu sa fie atins 100%.
Ce sa faci in aceasta etapa: Nu deveni obsedat sa faci schimbarea definitiva, deoarece „definitivul” este diametral opus chiar ideii de schimbare. 🙂 Important nu este sa te lupti incontinuu cu natura ta umana, ceea ce poate deveni obositor, ci doar sa fii capabil de a-ti mentine constant noul stil de viata, prin alegeri constiente facute zilnic si prin observarea automatismelor de gandire si comportament. Pana la urma, schimbarea este un proces de creatie, este work in progress si „drum in constructie” – probabil, singurul drum unde este ok si chiar de dorit sa facem permanent lucrari. 😀
In incheiere, haideti sa vedem ce ne spune un om de stiinta, neuropsihologul Stefan Klein, despre cum se produce schimbarea la nivelul circuitelor din creier:
„Creierul este alcatuit din 100 de miliarde de neuroni si fiecare este un mic computer. Printr-o retea de dendrite, neuronul capteaza impulsuri nervoase de la alte celule cenusii. Aceste impulsuri sunt prelucrate si transmise, prin axoni, altor neuroni. Cand este receptat un impuls, se elibereaza neurotransmitatori precum dopamina, molecula placerii. De cealalta parte a conexiunii se afla receptori pentru aceste substante. Ei preiau semnalele chimice si declanseaza un nou impuls. Atunci cand invatam ceva, neuronii se modifica. Modul de prelucrare din interior, ba chiar si forma neuronilor se schimba. Unele dendrite dispar, altele noi apar. Astfel neuronii se transforma incontinuu, ca plantele dintr-o gradina.”
In cartea sa, Formula fericirii, Klein sugereaza ca putem invinge predispozitia genetica si ne putem „antrena” creierul sa gandeasca diferit, sa se schimbe. El zice: „Repetitia joaca un rol decisiv; cu cat neuronii primesc mai des semnale concomitente, cu atat creste probabilitatea de a se produce o conexiune de durata. Retinem un numar de telefon cu cat il formam mai des. La fel se intampla si cu invatarea noilor reactii emotionale. Iar odata aparute, conexiunile sunt mentinute in viata prin repetitie.”
Prin urmare, indiferent de ce model de schimbare alegi si de cati pasi sau etape are acesta, vestea buna este ca te poti schimba si ca poti mentine noile comportamente dobandite, prin vointa, repetitie si intensitate. Succes!
Iulia Nani 
Buna Iulia . In primul rand vreau sa te felicit pentru acest blog , pentru ca am gasit aici informatii foarte interesante si utile, asa ca iti urmaresc postarile cat de des pot 🙂
Referitor la acest articol , mie imi este teama de schimbare . Sunt in permanenta in faza 1, pentru ca nu am suficient curaj sa trec de ea. Ii admir pe cei care se entuziasmeaza cand aud de schimbari si de provocari; eu tot ce imi doresc e sa nu ma ia nimic prin surprindere 🙂
Tocmai ce am terminat acum cateva zile de citit cartea ” Yes man” de Danny Wallace si incercam sa ma pun in locul personajului … n-a mers , e ceva care ma depaseste :)).
Draga Madys, in primul rand multumesc pentru cuvintele frumoase! Acum, ca sa vorbim despre temerea ta: banuiesc ca ai nevoie de un anumit grad de constanta si previzibilitate in viata ta ca sa te simti in siguranta, si asta e ok, cu totii avem nevoie de o rutina, pentru ca daca ar trebui in fiecare zi sa ne luptam cu crocodilii ca sa ajungem la birou 😉 sau daca ne-am schimba saptamanal orasul, jobul sau casa probabil ca stresul ne-ar imbolnavi sau, in orice caz, nu am putea sa ne bucuram de viata si sa ne relaxam.
Pe de alta parte, incearca sa constientizezi ca nemiscarea, lipsa schimbarii, poate sa insemne si stagnare, lipsa evolutiei. Daca omul preistoric s-ar fi multumit cu viata sa de atunci, am fi trait si azi in pesteri si am fi murit de la o simpla raceala. Cum arata un cimitir de masini vechi? Cum arata o balta „statuta” fata de un izvor? Cum ar fi daca ar exista doar toamna, nu si primavara? Schimbarea e necesara!
De asemenea, stabilitatea este o iluzie. Totul se schimba permanent, de la anotimpuri pana la sentimentele noastre. Traim cu iluzia (sau speranta) ca avem „un job sigur” sau „o relatie stabila”, iar a doua zi putem fi anuntati ca firma a dat faliment sau ca partenerul s-a indragostit de altcineva. Pentru foarte multi oameni, un astfel de „sut in fund” reprezinta pasul inainte catre gasirea unui job mai bun sau a unei relatii mai fericite.
Renunta la ideea sau dorinta de a controla totul, de a tine totul sub supravegherea ta, deoarece este un demers pe care nu ai cum sa-l castigi. Invata sa faci diferenta intre lucrurile pe care le poti controla, cele care tin de tine (de la ce mananci pana la gandurile pe care le ai), si cele exterioare pe care nu le poti controla – oamenii, situatiile – si adapteaza-te la ele fara sa le opui rezistenta. Priveste schimbarea nu cu frica, ci cu curiozitate: „Ia sa vedem ce se poate intampla?”.
Schimbarea nu trebuie sa fie atat de drastica precum in „Yes man”, adica nu trebuie neaparat facuta astfel incat sa-ti dai viata complet peste cap sau sa te pui in pericol. Si eu am citit cartea si nu as putea face tot ce scrie acolo. 🙂 Schimbarea poate sa inceapa cu lucrurile mici si poate fi planificata cu grija astfel incat riscul sa fie minimizat si sa-ti satisfaca si dorinta de a nu lasa lucrurile chiar in voia sortii. Incepe sa faci mici modificari: ia-o pe alt traseu, tunde-te, schimba locul unor lucruri din casa, mananca ceva ce n-ai avut „curaj” pana acum sau du-te la un alt fel de film decat cele la care te duci de obicei. Vezi cum te simti. S-ar putea sa-ti placa, sa traiesti senzatii noi. Dupa ce faci lucrurile astea mici poti incerca si cu altele mai mari. Daca iti doresti o schimbare majora, precum schimbarea locului de munca sau inceperea unei afaceri (nu stiu cati ani, deci scuze daca aberez), fa-ti un plan compus din multi pasi marunti pe care sa ii „bifezi” pe masura ce-i faci, astfel incat sa nu ti se para inspaimantatori.
Daca simti ca nu poti face singura asta, apeleaza la un prieten, un mentor sau un coach cu care sa stabilesti obiective si care „sa se tina de capul tau” pana le indeplinesti. Schimbarea poate fi amuzanta si palpitanta, o calatorie si o aventura, iti garantez! In trecut m-am regasit si eu in temerile tale, dar odata ce am facut schimbarea nu am regretat nici macar o clipa. Si iti marturisesc ca si eu am avut pe cineva care m-a motivat si m-a impins de la spate pana am prins curajul de a face schimbarea – in primul rand o schimbare in modul cum gandeam.
Ar mai fi o tona de lucruri de spus, dar deja m-am intins prea mult pentru un simplu comentariu. Sper ca ai gasit macar o idee in ceea ce ti-am scris care sa-ti fie de folos pentru modul in care privesti schimbarea. Curaj si tine-ma la curent! 😉
Multumesc Iulia. Ai dreptate , cred ca in primul rand ar trebui sa schimb modul in care gandesc. Asta e provocarea majora, dupa ce m-am obisnuit aproape 30 de ani sa gandesc intr-un anumit fel :). Pana la urma , din noi trebuie sa porneasca motivatia principala pentru a face astfel incat sa fim multumiti de deciziile pe care le luam si sa nu facem schimbari pe care nu le simtim, care ne apasa, dar care trebuie facute ca sa nu ramanem in urma . Ai pomenit in comentariu de mai sus si de nevoia de a controla si supraveghea totul. Cred ca asta ar fi un subiect bun de articol, as vrea sa citesc intr-o postare viitoare daca ai ceva remedii si sugestii de ameliorare a acestei tendinte 😛
Merci de sugestie, chiar o sa scriu un articol despre control, este un subiect cu mult potential. 😉