Poate stiti cantecul lui Bjork intitulat Human Behavior, care spune cam asa: „Daca vreodata vei avea de-a face cu vreun om / si cu comportamentul uman, / pregateste-te sa fii nedumerit. / Cu siguranta nu exista nicio logica / in comportamentul uman / si totusi e atat de irezistibil”.

Mi-am adus aminte de aceste versuri cand ma gandeam cat de diferit ne comportam in situatiile dorite fata de cele nedorite, mai precis cum ne punem aceleasi intrebari, dar intr-o ordine diferita, iar acest lucru ne impiedica sa scoatem ce este mai bun din situatiile respective.

Sa ma explic. 🙂

Cand ne gandim la o situatie dorita, de exemplu cand ne punem un obiectiv, ne intrebam imediat: „Cum sa-mi ating obiectivul si ce sa fac ca sa iasa totul bine?” Cu alte cuvinte, ne concentram asupra actiunilor pe care trebuie sa le facem si ne bazam foarte mult pe vointa. Doar stim ca, pentru a obtine o promovare sau a ne lasa de fumat, trebuie sa muncim si sa avem vointa, nu? Din pacate, adesea ignoram intrebarea fundamentala „De ce vreau eu sa ating acest obiectiv?” Acest „de ce” ascunde un intreg univers de emotii, convingeri, dorinte, valori personale etc. care pot sa ne sustina motivatia si vointa, sa ne impinga inainte sau sa ne puna frane pe care nici macar sa nu le constientizam.

Acum vine partea interesanta.

Cand ne aflam intr-o situatie pe care o percepem ca nedorita, prima intrebare pe care ne-o punem, sub o forma sau alta, este: „De ce mi se intampla asta mie?” Cu alte cuvinte, opunem rezistenta unui lucru care s-a intamplat si ne concentram pe interpretarea si reactia noastra emotionala, nu pe gasirea unei solutii. Abia apoi incepem sa ne gandim: „Cum sa actionez ca sa rezolv situatia?”, dar deja am pierdut timp pretios sau am avut o reactie regretabila ca urmare a faptului ca, asa cum spune Eckhart Tolle, am fost ocupati sa „ne certam cu momentul prezent”.

Nu vi se pare ciudat ca ne punem aceleasi intrebari in ambele situatii, dar in ordine inversa?

Ce-ar fi ca, atunci cand vrem sa obtinem ceva, sa ne intrebam mai intai: „De ce vreau eu asta?” Ce inseamna cu adevarat pentru mine o promovare / mai multi bani / vacanta in Africa / o masina noua / mai putine kilograme? Care este scopul mai inalt din spatele acestor lucruri pe care vreau sa le fac sau sa le am? Uneori, dupa ce raspundem la aceasta intrebare, ne simtim mai inspirati si „cum„-ul ni se dezvaluie mult mai usor. In plus, emotia asociata cu raspunsul la intrebarea „de ce?” functioneaza ca un benchmark, ca un reper dupa care ne putem verifica progresul si satisfactia pe care atingerea obiectivului ne-o aduce (sau nu).

Invers, cand ni se intampla ceva neplacut – de exemplu, ni se mai da ceva in plus de lucru sau ramanem iar blocati in trafic – ce-ar fi sa ne punem direct intrebarea: „Cum sa fac sa o scot la capat?” Iar „De ce patesc eu asta intotdeauna?” sa o lasam la sfarsit, pentru faza de debriefing emotional? 🙂 Daca tot cheltuim energie nervoasa, de ce sa nu o folosim pentru a gasi o solutie?

De cand am inceput sa-mi pun intrebarile cum si de ce in ordinea inversa fata de cea cu care eram obisnuita in situatiile dorite/nedorite, obtin mai usor lucrurile pe care mi le propun si sunt mai putin afectata cand ceva nu merge. Mi-am dat seama ca prima intrebare pe care mi-o adresez decide directia in care imi indrept atentia si concentrarea, asa ca m-am antrenat sa aleg mereu intrebarea cea mai constructiva pentru momentul respectiv. Merita incercat!