Mi-am propus ca de astazi sa incep o serie de povesti. Nu povesti de adormit adultii 🙂 , ci dimpotriva – povesti care sa va dea de gandit, sa va „trezeasca”, metaforic vorbind. Cum e o zi frumoasa de sarbatoare, povestea va fi scurta. 😉 Este despre autenticitate.

* * *

Se spune ca o femeie era tare necajita deoarece fiul ei era bolnav de diabet, dar nu voia sa renunte la dulciuri. Cineva a sfatuit-o sa se duca impreuna cu fiul ei la Buddha, care sigur avea sa-i dea cea mai potrivita solutie.

Femeia s-a dus la Buddha si i-a spus:

– Preainteleptule, te rog convinge-l pe fiul meu sa nu mai manance zahar, pentru ca este bolnav si ii face rau!

Buddha s-a gandit o clipa si i-a raspuns:

– Nu pot sa te ajut acum. Intoarce-te cu fiul tau la mine peste 3 saptamani.

Femeia a plecat si s-a intors dupa 3 saptamani. Buddha s-a uitat la fiul ei si i-a spus simplu:

– Nu mai manca zahar!

– Invatatorule, exclama femeia nedumerita, asta-i tot?! De ce ti-a luat 3 saptamani sa-i zici fiului meu doar atata lucru?! Nu puteai sa-i spui asta de prima data?

– Nu puteam, pentru ca acum 3 saptamani si eu mancam zahar, a raspuns Buddha.

* * *

Putine zicale romanesti ma irita mai tare decat „Sa faci ce zice popa, nu ce face el”. Vad mereu in jurul meu exemple despre cum aceasta zicala se reflecta in comportamentul oamenilor:

• seful care vorbeste despre comunicare neagresiva si feedback constructiv, dar cu prima ocazie urla la tine si te face prost in fata colegilor;
• mama care traverseaza cu copilul de mana pe culoarea rosie a semaforului, explicandu-i ca el cand e singur trebuie sa traverseze pe verde;
• trainerul care tine cursuri de vanzari sau leadership desi nu a vandut nimic in viata lui si nu a condus nicio echipa;
• agentul de vanzari care prezinta clientului un produs pe care il considera prost;
• compania care declara ca isi respecta clientii pana la cer si inapoi, dar ai carei angajati se poarta urat cand raspund la telefon sau livreaza produsele;
• etc. etc. etc.

Cand ceea ce gandesti si ce simti nu se potriveste cu ceea ce spui si ce faci, lasi o impresie pregnanta ca nu esti autentic, ca esti fals, prefacut sau manipulator. Iar daca nu esti autentic, nu poti fi persuasiv si credibil, nu poti castiga respectul celor pe care vrei sa-i influentezi. Cuvantul tau nu are greutatea convingerii ferme care vine din interior si adesea este in flagranta opozitie cu faptele tale sau cu limbajul trupului.

De aceea, inainte de a te repezi sa inveti tehnici de manipulare si trucuri subtile de influentare si persuasiune, pune-ti cateva intrebari simple:

• Valorile si convingerile mele sunt pe deplin aliniate cu mediul in care actionez, cu comportamentul meu, cu abilitatile si cunostintele pe care le am si cu misiunea mea personala? In acest sens, poti sa faci acest exercitiu.

• Simt o rezistenta interna atunci cand „propovaduiesc” o idee, care imi semnaleaza ca eu insumi nu sunt pe deplin convins de ceea ce zic? Daca da, de unde vine aceasta rezistenta? Ce ma impiedica sa fiu 100% autentic?

• Unde ar trebui sa operez schimbari, ajustari, recalibrari ca sa fiu mai persuasiv? Trebuie sa invat mai mult ca sa fiu mai sigur pe mine? Sa scap de convingeri limitative, generalizatoare, de tip „Niciodata…”, „Intotdeauna…”, „Numai mie…”? Sa dau doar sfaturi testate de mine? Sa vand doar produse in care cred sincer si, daca nu cred in ele, sa-mi schimb jobul? Sa fiu mai consecvent? Sa-mi stabilesc niste praguri etice peste care sa nu trec niciodata, oricat m-ar tenta sa fac compromisuri in numele popularitatii sau al succesului?

Poate ca sunt intrebari grele pe care eviti sa ti le adresezi de teama ca vei descoperi raspunsuri nu atat de agreabile pe cat ti-ai dori. Te provoc sa o faci, totusi. In cel mai rau (sau bun?) caz, o poti lua ca pe un joc. 😉