Ce-ai avut si ce-ai pierdut

Acum cateva saptamani am deschis o serie de povesti de trezit adultii. 😉 Astazi va voi spune a doua poveste, care este despre pierdere.

* * *

Un tata somer cu trei copii mergea pe strada, abatut si cufundat in ganduri. Acasa se adunasera o gramada de facturi neplatite, iar el nu reusea sa-si gaseasca ceva de munca si sa puna de mancare pe masa pentru familia lui. In timp ce-si tara picioarele pe drumul prafuit, a lovit ceva cu varful pantofului. Era o moneda veche, murdara si ruginita.

S-a dus cu ea la o banca, unde functionara i-a spus ca moneda este iesita din circulatie, dar ca poate la un anticariat ar obtine niste bani pe ea. Omul s-a dus la un numismat care avea magazinul in josul strazii, iar acesta i-a primit moneda si i-a dat 30 de dolari in schimbul ei.

Bucuros, omul nostru a luat banii si a plecat, gandindu-se cum i-ar putea folosi. Trecand pe langa un depozit, a vazut niste placi de lemn frumos marmorate si s-a decis sa le cumpere ca sa-i faca sotiei niste rafturi pentru bucatarie. Le-a luat, le-a pus in spinare si a pornit-o spre casa. Pe drum, a trecut pe langa un fabricant de mobila care se intampla sa aiba nevoie de niste placi de lemn marmorat pentru un birou. El i-a oferit omului 100 de dolari pentru placi, dar acesta a refuzat. Atunci, l-a indemnat sa-si aleaga un bufet de bucatarie din cele pe care le vindea. Gandindu-se ca sotia sa va fi bucuroasa, omul a acceptat trocul, a luat bufetul si s-a indreptat spre casa. Drumul sau trecea pe langa o casa noua, a carei proprietareasa tocmai se ocupa de decorat si mobilat. De cum a vazut bufetul, femeia a stiut ca era perfect pentru bucataria ei si i-a oferit omului 250 de dolari ca sa i-l dea ei. Fericit, omul a luat cei 250 de dolari si s-a grabit spre casa, nerabdator sa le povesteasca alor sai de norocul care daduse peste el.

Ajuns in fata casei lui, a scos banii din buzunar ca sa-i mai numere o data. In acel moment, un hot s-a repezit la el, l-a amenintat cu un cutit, i-a smuls banii din mana si a fugit.

Sotia sa, care vazuse scena de la geam, a iesit din casa intr-un suflet si s-a dus la barbatul ei.

– Esti bine? a strigat ea. Ce s-a intamplat? Ce ai pierdut?

Omul a ridicat din umeri si i-a raspuns:

– Ei, nimic, doar o moneda ruginita pe care am gasit-o in dimineata asta.

* * *

In viata avem parte de pierderi mai mici sau mai mari si este important sa stim sa le acceptam. Nu vorbesc aici de pierderi cu adevarat dramatice, precum pierderea locului de munca de catre capul familiei, pierderea sanatatii sau pierderea unei persoane dragi. Acestea necesita trecerea printr-un proces de doliu emotional, dar nu fac obiectul acestui articol.

Vorbesc aici de pierderi precum: un client a decis sa nu mai lucreze cu tine; nu ai obtinut un proiect mult dorit; ai ratat un deadline; ai crezut ca vei fi promovat dar nu s-a intamplat acest lucru etc. Uneori iti aduci si tu contributia la astfel de pierderi, dar alteori ele ies din sfera ta de control – oricat te-ai stradui, nu poti influenta contextul sau parerile si deciziile altor oameni.

Felul in care stii sa accepti ceea ce nu poti controla si sa-ti gestionezi reactiile si comportamentul in cazul unei pierderi conteaza enorm pentru brandul tau personal, pentru felul in care esti perceput de catre colegi, sefi, clienti sau parteneri. Poti fi vazut ca un om isteric, vaicaret, care-si pierde imediat capul si se considera mereu o victima a sortii, sau ca un om calm, capabil sa faca fata cu gratie oricarei situatii, concentrat pe solutie, nu pe problema.

Invata sa faci diferenta dintre pierderile cu adevarat grave, ireparabile, si pierderile medii, recuperabile, si regleaza-ti reactiile in consecinta. O pierdere poate fi minimizata prin felul in care o privesti, mai ales cand nu ai pierdut ceea ce aveai, ci ceva ce ai fi putut sa ai – caz in care, practic, nu ai pierdut nimic. Cand viata nu merge bine, trebuie sa recunosti ceea ce nu poti schimba si sa cauti moduri de a schimba ceea ce poti. Poti castiga alt client, alt proiect, alta promovare. Si da, poti sa reduci la minim faza de vaicareala si chiar sa sari direct la „cum pot sa rezolv situatia?”. Este o mare diferenta intre a analiza in mod obiectiv ce ai facut gresit si cum ai fi putut evita o pierdere versus a ramane blocat in ganduri de tip: „cum am putut fi atat de prost?”, „de ce sunt asa de ghinionist?”, „trebuia sa fac X in loc de Y si acum poate altfel ar fi fost situatia”, „nu o sa ma mai intalnesc niciodata cu asemenea ocazie” etc.

Cu cat opui mai putina rezistenta mentala si consumi mai putina energie cu analizarea si retrairea obsesiva a pierderii, cu atat vei fi pregatit mai curand sa treci peste ea. Acesta este un principiu confirmat atat de psihologie, cat si de spiritualitate. Dai putere lucrurilor asupra carora te concentrezi. Deci invata sa stapanesti arta fina a acceptarii – este benefica atat pentru sanatatea ta emotionala cat si pentru succesul tau, oricum l-ai defini.

Anunțuri

13 răspunsuri la „Ce-ai avut si ce-ai pierdut

      • argumentul..nu intru cu tine in ,polemica,dar lupta pentru mai bine e mult mai puternica decat [ce-ai avut si ce-ai pierdut]

      • Eu am spus ca a nu te concentra pe pierdere si pe lucrurile pe care nu le poti controla te ajuta sa te focalizezi asupra solutiilor si sa mergi mai departe, adica sa „lupti pentru mai bine”. Ce pacat ca nu avem rabdare sa citim ceva pana la capat, dar ne grabim sa comentam…

  1. foarte frumos articolul.Mi-a placut.Omenesc este sa lupti si sa te vaicaresti daca nu iese cum vrei tu.Dar poate acel ceva nu era pt tine….pt tine este pregatit ceva mai bun.Dar cat timp te ti cu dintii de ce ai pierdut nu vei primii ce era pregatit pt tine.Frumos.Nota 10

    • Da, asa este, viata mi-a aratat de mai multe ori ca, atunci cand am pierdut ceva, mi s-a oferit alta oportunitate, chiar mai buna. Privind in urma, imi dau seama ca am suferit degeaba dupa niste asa-zise „pierderi” care apoi au fost compensate.

  2. Intotdeauna in viata exista si pierderi, si mai important decat evenimsntul in sine este atitudinea noastra fata de el, atitudine de invingator nu de pierzant, bravo, bun articol, felicitari 🙂

  3. Excelent articolul! Astept cu nerabdare si alte sfaturi bune de la tine. Tu esti dovada vie ca intelepciunea nu are varsta. Citind articolul tau, mi-am amintit ce spune John Maxwell despre personalitate: fiecare are personalitatea sa proprie destinata pentru a ne completa unii pe altii si nu pentru a concura. Aceasta idee mi-a placut pentru ca tot de la John Maxwell am aflat ca succesul personal este posibil doar prin asociere cu alti oameni care ne completeaza calitatile sau ne suplinesc defectele. Concluzionand, cred ca solutia la orice problema personala poate fi gasita doar apeland la un prieten apropiat in care avem incredere. Cred ca personalitatea noastra, a oamenilor, este astfel construita, incat ne este mult mai usor sa gasim solutii la problemele prietenilor decat la cele personale. Deci, daca ai o problema personala, nu cauta singur solutia, ci apeleaza la un prieten pentru un sfat. Nu se stie ce idee buna ti-ar putea da. El va privi problema ta dintr-o perspectiva total diferita fata de a ta, care de cele mai multe ori, va duce la gasirea solutiei salvatoare. Eu, cel putin, am reusit sa rezolv astfel cele mai multe probleme personale.

    • Intr-adevar, nu intotdeauna putem sa fim pe deplin obiectivi cu privire la noi insine. Uneori avem o „pata oarba”, nu vedem toate aspectele, alteori suntem prea implicati dpdv emotional… de aceea o parere din exterior este bine-venita – dar este importanta, totusi, si persoana careia ii cerem parerea. 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s