Indiferent in ce domeniu lucram, cu totii avem parte de sarcini pe care abia asteptam sa le facem, dar si de unele pe care le detestam de-a dreptul si incercam sa le evitam sau amanam prin toate mijloacele. De exemplu, un agent de vanzari poate sa fie foarte energic pe teren, vizitand clientii si discutand cu ei, si extrem de plictisit cand trebuie sa scrie un raport de activitate. La fel, unei persoane cu gandire preponderent strategica poate sa-i faca mare placere sa planifice conceptul si organizarea unui eveniment, dar se poate simti complet lipsita de motivatia de a suna furnizorii sau de a se ocupa de alte detalii marunte.

Sigur ca unele sarcini pot fi evitate sau delegate, dar adevarul este ca nu putem scapa niciodata cu totul de ceea ce nu ne place sau ne scoate din zona de confort. In acest caz, exista 2 tendinte:

• sa amanam activitatea respectiva cat putem de mult, sau
• sa o facem cu multe intreruperi.

Despre amanare s-a vorbit foarte mult, asa ca eu ma voi ocupa astazi de subiectul intreruperilor, mai putin abordat.

La prima vedere, ni se pare normal sa gandim asa: „Daca voi lua cat mai multe pauze de la o sarcina neplacuta, daca o voi intrerupe frecvent, neplacerea mea va fi atenuata si o voi termina cu mai putina suferinta”. Invers, ne dorim sa nu fim intrerupti din situatiile sau sarcinile care ne fac placere, vrem sa le experimentam in flux continuu.

Aici intervine conceptul de adaptare hedonica. In esenta, se refera la un proces de nivelare emotionala, de diminuare in timp a perceptiilor initial pozitive sau negative. De exemplu, cand obtinem un nou job, putem fi absolut incantati de masina noua si stralucitoare primita ca parte a pachetului salarial, dar sa ne deranjeze distanta cam mare de la serviciu pana acasa. Dupa cateva saptamani, observam ca ambele emotii palesc, se niveleaza: ne obisnuim atat cu noua masina, cat si cu distanta prea mare; masina nu ne mai incanta ca in prima zi, dar nici distanta nu ne mai enerveaza asa de tare.

[In paranteze fie spus, pe acelasi fenomen se bazeaza si comerciantii care ne imbie neincetat cu „cel mai nou model” de masina, telefon etc.]

Acelasi proces se petrece si in cazul unor evenimente exceptionale, pozitive sau negative, precum castigarea marelui premiu la loto sau un accident grav. S-a constatat ca oamenii care au avut parte de astfel de evenimente au inregistrat cresteri sau scaderi dramatice ale nivelului lor de fericire in perioada imediat urmatoare castigului la loto, respectiv accidentului, dar ca, la un an dupa evenimentele in cauza, starea lor sufleteasca a revenit aproape de nivelul initial. Cu alte cuvinte, cei care castigasera la loto erau doar putin mai fericiti decat media oamenilor, iar cei care suferisera accidentul erau cu putin mai nesatisfacuti decat oamenii obisnuiti si gasisera moduri de a se adapta la noua viata. Practic, diferentele de (ne)fericire nu erau atat de pronuntate fata de medie precum ne-am astepta.

Ok, si ce legatura are adaptarea hedonica cu sarcinile neplacute pe care trebuie sa le indeplinim si cu intreruperea lor?

Se pare ca intreruperile (numite de cercetatori „rupturi hedonice”) nu fac decat sa mentina si chiar sa amplifice starea pe care o avem cand facem ceva. Cu alte cuvinte, daca facem ceva placut si ne intrerupem, la intoarcere vom resimti o placere si mai mare; iar daca facem ceva neplacut si luam o pauza, cand vom relua sarcina vom simti o iritare si mai mare.

Total contraintuitiv, nu-i asa?

Explicatia este simpla: cand facem ceva pe o perioada mai lunga de timp, intervine adaptarea hedonica. In cazul unei sarcini care nu ne face placere, precum completarea unui tabel cu multe randuri sau abordarea telefonica a mai multor furnizori, daca strangem din dinti si facem totul dintr-o singura „bucata”, adaptarea hedonica „amorteste” senzatia de iritare sau plictiseala, si pana la finalul sarcinii ne obisnuim cu activitatea respectiva, care ni se pare din ce in ce mai suportabila. In schimb, daca ne oprim dupa fiecare rand completat din tabel si mergem sa bem apa sau descoperim brusc ca avem altceva extrem de urgent si important de facut, revenirea la tabel va fi de fiecare data la fel de iritanta – daca adaptarea hedonica nu a avut timp sa se produca, din cauza intreruperilor dese, nivelul de neplacere resmtit este la fel de mare de fiecare data, ba chiar creste.

Morala? Chiar daca iti inchipui ca ti-ar prinde bine o pauza in timpul unei experiente iritante sau plictisitoare, constientizeaza ca, de fapt, acea pauza iti diminueaza capacitatea de adaptare si face ca experienta respectiva sa para si mai rea cand trebuie sa te intorci la ea.

De aceea, daca vrei sa te motivezi sa termini ceva neplacut, nu cadea in capcana de a lua „pauze de relaxare”, ci gandeste-te cat de greu iti va fi sa reiei activitatea respectiva. Acest principiu este valabil pentru toate sarcinile neplacute pe care ai tendinta sa le intrerupi, atat acasa, cat si la serviciu. De asemenea, si opusul este valabil: daca doresti sa prelungesti satisfactia oferita de o activitate, ia mici pauze si, la intoarcere, te vei bucura si mai mult de ea.

Aplicarea acestui principiu va face din tine un model de productivitate si, in acelasi timp, toata lumea te va invidia pentru buna ta dispozitie.

Adaptare hedonica placuta! 😉