A trecut ceva timp de cand nu am mai avut un guest post, asa ca ma bucur sa va ofer unul, primul pe anul acesta dintr-o serie care sper sa fie mai mare.

Pe Oana Mihailescu am cunoscut-o in toamna anului trecut, in echipa de organizare a cursului de public speaking pe care l-am sustinut cu sprijinul Empower. M-au impresionat inca de atunci bucuria, caldura si energia cu care isi indeplineste multiplele roluri pe care si le-a asumat in viata: mama, sotie, coach in formare, trainer, autor de articole, voluntar in diverse proiecte. Mai multe despre ea puteti afla citindu-i blogul.

Astazi, ea mi-a incredintat un articol foarte personal, din care cred ca oricine poate invata ceva extrem de util: ca increderea in sine uneori se mai pierde, dar se poate redobandi daca iti doresti asta si daca iti gasesti o activitate care sa te repuna in miscare si sa te motiveze. Lectura placuta!

***

Cum mi-am crescut increderea in mine facand paine

Increderea in sine este unul din subiectele foarte delicate pe care imi place sa le abordez.

Toti oamenii, la un moment dat, sufera de acest simptom: incredere in sine scazuta.

Contextele variate in care viata ne arunca ne testeaza acest nivel si determina palmaresul nostru de realizari si victorii.

In toate articolele mele, imi place sa fac referire la propria mea experienta de viata. Increderea in sine a fost pentru mine un subiect destul de delicat, in diferite momente ale vietii mele.

Cel mai mult m-a afectat acest subiect in perioada in care am stat acasa, fiind in concediu de maternitate. Ma simteam extrem de fragila, epuizata si obosita de acest rol de a fi mama, pe care ma straduiam sa il indeplinesc de mai bine de 2 ani si jumatate, alaturi de baieteii mei: Luca si Matei.

Aveam senzatia ca nu mai sunt in stare sa fac nimic bine, toate abilitatile pe care inainte le aveam – comunicare, vanzari, negociere, vorbit in public, engleza – parca au fost sterse cu buretele de aceasta perioada in care focusul si energia mea erau pe a fi o mama buna.

Esecul a fost resimtit si mai puternic cand am constatat cu dezamagire ca nici macar nu ma mai ridicam la  propriile mele standarde, de a fi o mama buna!

Nu mai aveam puterea sa ma joc cu copiii mei, sa comunic cu caldura cu ei, sa ma bucur de faptul ca sunt  o tanara mamica care pana la varsta de 28 de ani a dat nastere la doi baieti minunati.

Cand ma gandeam la perioada de a reveni la job, ma apuca o stare de panica si frica, pentru ca nu ma simteam capabila sa ii fac fata.

Fiecare persoana, la un moment dat, experimenteaza lipsa de incredere in sine. Poate atunci cand stii ca ai fost disponibilizat si trebuie sa iti cauti un nou job, cand te urci singur prima data la volan, cand sustii primul tau discurs public in fata unei audiente, cand zbori prima data cu avionul, cand faci prima interventie chirugicala, etc.

Acest sambure al lipsei de incredere in sine este mereu prezent in viata noastra, iar daca il ignoram el creste, se dezvolta, devine din ce in ce mai puternic, ajungand sa ne ingradeasca propriul potential si propria imagine despre cine suntem si ceea ce putem face.

Eu mi-am recastigat increderea in mine in acea perioada dificila, facand paine de casa! 🙂

In urma unei sesiuni de coaching, pe aceasta tema, am fost intrebata insistent de coach: “La ce esti tu buna? Ce stii sa faci? De ce anume esti mandra?”

Initial m-au iritat foarte mult aceste intrebari, pentru ca nu gaseam niciun raspuns pertinent – tocmai de aceea am vrut sa lucrez cu un coach pe acest subiect! Rabdarea si perseverenta cu care mi s-au adresat aceaste intrebari m-au determinat sa imi amintesc de un lucru pe care il faceam si de care eram mandra in interiorul fiintei mele.

De fiecare data cand faceam paine in casa, ma simteam foarte bine. Atunci cand framantam painea, cand o scoteam din cuptor rumena si aburinda, ma simteam minunat, pentru ca stiam ca era rodul muncii mele, arata extraordinar de bine si era apreciata de toti cei care o gustau.

Mi s-a parut incredibil ca ceea ce mi-a sugerat coach-ul ca exercitiu de crestere a increderii mele in mine a fost sa fac paine zilnic si nu doar intamplator, cand voiam sa fac o surpriza celor dragi.

Vreau sa va spun ca a functionat: cu fiecare paine pe care o faceam, ma simteam din ce in ce mai increzatoare, mai puternica.

Secretul, atunci cand avem incredere scazuta in noi, este sa incepem sa castigam batalii mici, pana invingem acest razboi si ne recastigam increderea in noi.

Este crucial sa descoperi acel lucru aparent minuscul pe care il realizezi, de care esti mandru si  pe care sa il poti face din ce in ce mai des.

Atunci cand ai o incredere in sine scazuta, pun pariu ca propriul tau dialog interior este de genul: “nu sunt bun la nimic!, nu o sa imi iasa!, este prea dificil pentru mine!, sunt prea batrana!, nu am competentele necesare!, altii sunt mai rapizi decat mine!, nu o sa primesc acel job!, nu merit!” etc.

Stiu acest lucru, pentru ca mult timp mintea mea a fredonat obsesiv aceasta melodie trista.

Ideea de baza este sa incepi sa strangi dovezi in favoarea ta ca: ”Da, esti puternic!, Da, poti sa inveti!, Da, esti valoros!, Da, esti capabil!”.

Nu ma refer aici la a te imbata cu apa rece; afirmatiile pozitive nu functioneaza daca tu crezi profund despre tine ca nu valorezi nici doi bani.

In cazul meu, procesul a decurs asa: intai am inceput sa ma apreciez si sa ma respect pentru faptul ca faceam o paine gustoasa!

Urmatorul pas a fost sa ma gandesc, de la acest nivel, ce as putea face mai departe, ca sa imi ridic increderea in mine? Sa fac voluntariat intr-un ONG, unde sa reinvat ceea ce am uitat sau sa imi adaug competente noi! (Asa am inceput colaborarea cu Empower si acum sunt responsabila de evenimentele Empower Live! pentru Bucuresti.)

Nivelul urmator a fost  sa sustin un scurt speech introductiv de 5 minute, apoi, cand m-am simtit suficient de puternica, am sustinut un workshop de doua ore, si tot asa am continuat pana mi-am recastigat increderea in mine.

Ceea ce va recomand cu caldura este sa incepeti cu primul pas!

1. Ganditi-va care este acel ceva, pe care puteti sa il realizati voi, de care sunteti foarte mandri.

2. Sarbatoriti fiecare victorie. Ceea ce nu s-a sarbatorit inseamna ca nu s-a intamplat!

3. Inregistrati aceste victorii, prin fotografii, cateva cuvinte scrise in propriul jurnal, testimoniale de la cei care au apreciat ceea ce ati realizat.

4. Ridicati stacheta la urmatorul nivel!

5. Fiti perseverenti! Perseverenta va face diferenta. Un razboi nu se castiga doar cu o batalie, ci cu multe victorii castigate!

Astept feedback-urile voastre pe adresa: contact@oanamihailescu.ro