Astazi mi-am propus sa profit cu nerusinare 😉 de foarte comerciala sarbatoare importata de peste Ocean, Valentine’s Day, pentru a impartasi cu voi o idee foarte interesanta din cartea lui Joe Dispenza, „Antreneaza-ti creierul!”.

[In paranteze, trebuie sa spun ca aceasta carte este o lectura obligatorie pentru cei pasionati de cum functioneaza creierul, cum se formeaza obisnuintele, cum functioneaza invatarea, memoria etc. si care vor sa citeasca despre toate astea in termeni stiintifici dar explicati pentru omul de rand.]

Atunci cand ne propunem sa facem o schimbare, de exemplu sa incepem sa ne consolidam activ brandul personal, trebuie, in primul rand, sa ne debarasam de obisnuinta de a fi noi insine.  Cu alte cuvinte, sa ne depasim vechiul sine si sa ne motivam sa facem lucruri in plus, sa acumulam informatii noi, sa actionam diferit si sa construim un sine nou. Aceasta varianta noua a noastra va avea o strategie de autopromovare si un plan de actiune, va invata sa administreze un blog, va sti cum sa utilizeze cu folos Social Media, va participa la evenimente de networking, va citi carti despre inteligenta sociala s.a.m.d., in loc sa se uite la televizor, sa piarda vremea pe facebook sau sa se planga de lipsa de oportunitati fara a face nimic in acest sens.

Pentru asta, este nevoie sa iesim de sub incidenta circuitelor neuronale vechi (cele dedicate activitatilor pierzatoare de vreme si mentalitatii pasiv-reactive) si a substantelor chimice asociate cu acestea eliberate in corp, care ne fac sa fim dependenti de anumite stari (da, putem fi dependenti de starile de nefericire, dezamagire, plictiseala, desi poate parea ciudat). 

Joe Dispenza da mai multe solutii si sugestii pentru a ne invinge sinele neuro-chimic, insa astazi ma voi limita la una dintre ele. Va las in compania unui lung citat si sper ca acesta sa va inspire spre schimbare.

Acum cred ca e momentul sa spun lucrurilor pe nume si sa declar ca vreau sa ne indragostim […] profund si total – de o idee despre noi sau despre universul nostru, pe care dorim s-o vedem fructificandu-se. Motivul e simplu. Dragostea este un factor motivant foarte puternic. Procesele chimice cerebrale implicate in dragoste sunt complet diferite de cele pe care le producem in regim de supravietuire. La toate mamiferele, elixirul dragostei eliberat in creierul mijlociu creeaza atasament. Indragostindu-ne de idealul nostru, ne atasam chimic de noua versiune a sinelui nostru.

Va aduceti aminte cum e cand ne indragostim prima data […] si ne vine sa sarim peste munti doar ca sa-l sau s-o vedem din nou? Niciun alt program anterior nu e la fel de important si nu ne impiedica, niciun conflict nu ne sta in cale, nicio dificultate nu intampinam ca sa-i facem loc acestei iubiri in viata noastra. Asa ar trebui sa se desfasoare si procesul de exersare mentala a acestei noi viziuni de sine. Trebuie sa iubim aceasta viziune, sa ne indragostim de ea, sa nu ne mai saturam de ea, sa nu ne plictisim vreodata de acest concept de sine. Suntem cu totii in devenire. Ar trebui sa simtim mereu ca vrem sa fim alaturi de si in contact cu acest nou concept. Trebuie sa ne atasam de un model de gandire care sa ne inspire, sa ne revigoreze si sa ne vindece neincetat. La urma urmei, producerea de noi conexiuni sinaptice este un proces de creatie, plin de bucurie. […]

Cand obiectul afectiunii noastre ne pare incarnarea idealizata a tot ce este pur si adevarat, aceasta este viziunea de care avem nevoie si pentru noul nostru eu. […] Ce altceva decat un ideal ne poate motiva sa dedicam orele necesare activitatii de reflectie si meditatie asupra unui lucru, oricare ar fi el? […]

Cred cu convingere ca, daca tot vom dedica niste timp exersarii unui nou ideal in lobul frontal, astfel incat ideea sa devina mai reala pentru noi decat insusi mediul, imaginea pe care o pastram ar trebui sa se ridice cu totul la inaltimea celei mai evoluate versiuni a ceea ce suntem sau ne putem aminti ca am fost vreodata – indiferent daca vrem sa manifestam un concept mai evoluat de rabdare, hotarare, sanatate sau recunostinta. […]

A te devota unui concept despre „sine” pe care nu l-ai trait inseamna a nu dispune de o componenta emotionala anterioara, asociata acestuia (sa nu uitam ca toate amintirile sunt asociate cu o emotie). Din aceasta cauza, singura emotie pe care o putem atasa noii viziuni este devotamentul si iubirea noastra. S-o mai spun o data: daca de la bun inceput iubim conceptul noului sine, devotamentul este singura emotie pe care i-o putem asocia, pentru ca inca nu avem nicio experienta cu acest nou sine. Experientele respective urmeaza si reprezinta o parte importanta in evolutia creierului la cel mai inalt nivel posibil. Efectul secundar al acestui proces creator este bucuria.