„Principiul progresului” – o carte de care era mare nevoie

on

In discutia „libera si deschisa” cu directorul de operatiuni de la finalul sedintei […], cineva a intrebat daca se face ceva in privinta problemei cu moralul angajatilor. El a replicat: „Nu avem o problema de moral in această companie. Si, daca cineva crede ca avem, la poarta asteapta un autobuz mare si frumos care sa va duca sa va cautati de munca.”

Poate ca prietenii mei de pe Facebook isi mai aduc aminte ca, undeva spre sfarsitul anului trecut, am scris ca traduc o carte care va enerva foarte multi manageri romani. Ei bine, despre Principiul progresului era vorba!

principiul progresului

Este o carte care ii va enerva pe toti sefii si sefuletii care stiu sa “conduca” numai prin zbierete, prin crearea unei atmosfere de teroare sau de competitie interna nemiloasa si care nu cunosc alta metoda de motivatie in afara de morcov-si-bat; pe toti sefii si sefuletii care spun ca psihologia este o prostie, carora nu le pasa de ce simt si gandesc angajatii, care nu stiu sa le explice oamenilor de ce este importanta munca lor, care nu apreciaza niciodata reusitele (“ca doar de-asta primesti salariu, ca sa muncesti”) dar in schimb pedepsesc esecurile, care sunt aroganti sau rautaciosi, care folosesc stimulentele financiare ca unica metoda de motivare si apoi se plang ca de ce nu “performeaza” negrisorii de pe plantatie…

Toti cei de mai sus ar trebui sa citeasca aceasta carte, care este rodul a circa 30 de ani de cercetari in domeniul motivatiei, creativitatii si psihologiei organizationale. Autorii, Teresa Amabile si Steven Kramer, au urmarit ani de zile mai multe echipe din diverse companii, carora le-au cerut sa completeze zilnic un formular in care sa descrie pe scurt factorii care le-au facut ziua de munca buna sau proasta. Apoi toate jurnalele au fost codificate pentru a se extrage din ele atat insight-uri calitative, cat si cantitative.

Astfel, autorii au venit cu niste concluzii:

  • Viata profesionala interioara (adica suma sentimentelor, perceptiilor si motivatiilor oamenilor in legatura cu munca lor si cu compania) influentează eficienta angajatilor din patru puncte de vedere: creativitate, productivitate, implicare in munca si colegialitate.
  • Viata profesionala interioara conteaza pentru companii deoarece, indiferent cat este de stralucita strategia companiei, implementarea strategiei depinde de cat de bine lucreaza oamenii din organizatie.
  • Trei tipuri de evenimente s-au remarcat ca avand forta de a sustine viata profesionala interioara, in aceasta ordine: progresul in cadrul unei activitati importante; catalizatorii (evenimentele care ajuta direct la functionarea proiectelor) si nutrientii (evenimentele interpersonale care ii „hranesc” emotional pe cei care fac munca respectiva).
  • Principiul progresului spune ca, dintre toate evenimentele pozitive care influentează viata profesionala interioara, cel mai puternic este progresul in cadrul unei activitati semnificative.
  • Formele negative – sau absenta – celor trei evenimente cheie submineaza grav viata profesionala interioara: obstacolele in munca; inhibitorii (evenimentele care incetinesc avansarea proiectului) si toxinele (evenimentele interpersonale care ii demoralizeaza pe oamenii care muncesc).
  • Viata profesionala interioara este profund influentata de evenimentele care se petrec zilnic la locul de munca. Chiar si evenimentele aparent obisnuite – precum micile victorii sau intarzierile minore –, o pot influenta puternic. In contexte similare, evenimentele negative au efecte mai puternice decât evenimentele pozitive.

Toate aceste idei sunt detaliate cu explicatii stiintifice, dar si cu fragmente din jurnalele zilnice ale participantilor (cum e cel de la inceputul articolului) care, poate, ilustreaza cel mai bine de ce este necesar ca sefii sa se poarte frumos cu oamenii aflati in subordinea lor si sa se asigure ca acestia inteleg pentru ce muncesc si isi constientizeaza progresele.

Practic, orice sef ar trebui sa inteleaga ca secretul pentru a obtine rezultatele mult dorite este sa imputerniceasca oamenii talentati sa realizeze o munca semnificativa si sa inlature obstacolele si aspectele „toxice” din calea lor.

Pe masura ce am tradus  Principiul progresului, am recunoscut aproape in fiecare pagina aspectele pozitive si negative pe care le-am intalnit in diferitele companii unde am lucrat si m-am bucurat foarte mult ca autorii au demonstrat statistic, si inclusiv cu argumente din neurostiinte, ceea ce majoritatea oamenilor stiu intuitiv foarte bine din propria experienta. Sper doar ca sefii si sefuletii sa o citeasca!

Managerii care spun – sau cred in secret – ca angajatii muncesc mai bine sub stres, incertitudine, insatisfactie sau frica pur si simplu nu au dreptate. Viata profesionala interioara negativa are efecte negative asupra celor patru dimensiuni ale eficientei: oamenii devin mai putin creativi, mai putin productivi, mai putin implicati in munca si mai putin amabili fata de colegii lor atunci cand vietile lor profesionale interioare se intuneca.

7 comentarii Adăugă-le pe ale tale

  1. haitchi spune:

    Progresul aduce satisfactie, iar din satisfactii vine placerea de-a munci. E logic.
    Felicitari Iulia!

    1. Iulia Bertea spune:

      Multumesc! Problema este ca, desi e ceva logic si intuitiv, era nevoie si de o cercetare serioasa care sa confirme acest lucru pentru sefuletii care refuza sa-l creada.

      1. haitchi spune:

        Ca de obicei: de la cap…

  2. Anamaria Matei spune:

    Foarte bune idei, mai greu va fi cu schimbarea, mai exact cu disciplina schimbarii.

    1. Iulia Bertea spune:

      Mai mult de atat, totul incepe cu dorinta de a schimba ceva…

  3. Cristian spune:

    Sefuletii sunt in transa si oricum ei nu se pricep la altceva decat la motivatia prin bat. Nu pot intelege de ce incercam sa reinventam roata – adica sa inventam o roata patrata care sa mearga mai bine decat cea rotunda. Daca sefuletii si patronii ar citi carti (precum Cum sa livrezi fericire de Tony Hsieh) si ar aplica lucruri de bun simt, nu am fi intr-o criza ce pare fara sfarsit.
    Felicitari Iulia pentru atitudine!

Lasă un comentariu