Nu, nu ai gresit blogul si nici eu nu am luat-o razna. 🙂 Chiar o sa-ti spun o scurta poveste despre o vrajitoare si o pisica – o poveste pe care am auzit-o recent la un workshop de coaching bazat pe solutii. Si te invit sa o citesti cu mintea deschisa, ca pe o metafora pentru modul in care adesea cautam rezolvari la problemele noastre in cu totul alta parte decat ar trebui. Deci…
imagine de aici
Era odata o vrajitoare pe nume Winnie. Ea se imbraca in negru din cap pana-n picioare si, mai mult decat atat, locuia intr-o casa cu pereti negri, cu acoperis negru si cu usi negre; inauntru, tot mobilierul era negru, covoarele erau negre, iar pernele si asternuturile de pe pat erau si ele negre. Ca orice vrajitoare care se respecta, Winnie avea si o pisica neagra – un motan pe nume Wilbur.
Problema cu Wilbur era ca, atunci cand tinea ochii deschisi, vrajitoarea putea sa-l vada. In schimb, cand Wilbur dormea, se confunda cu negrul de pe covor, de pe fotolii si de pe pat, astfel ca Winnie se aseza adesea pe el sau se impiedica de el, fiind in pericol sa-si rupa gatul sau sa-l raneasca pe motan.
Intr-o zi, dupa a nu stiu cata oara cand nu l-a vazut si s-a impiedicat de el, Winnie a decis ca este momentul sa faca o schimbare si sa rezolve problema. Asa ca si-a luat bagheta magica si, rostind o formula fermecata, puf!, l-a facut pe Wilbur verde.
Momentan problema era rezolvata, insa curand Winnie si-a dat seama ca nu gasise solutia cea mai buna. Caci, atunci cand Wilbur a iesit in gradina sa se joace in iarba, nu se mai vedea nici acolo.
Dupa ce Winnie s-a impiedicat de el in iarba si a facut vreo cinci tumbe, s-a enervat foarte rau si a decis sa ia masuri radicale. Asa ca a apucat bagheta magica si i-a facut lui Wilbur capul galben, corpul roz, coada mov, mustatile albastre si picioarele portocalii. Acum chiar ca era imposibil sa nu-l mai vada!
Bietul Wilbur, socat teribil cand si-a dat seama cum fusese colorat, s-a urcat in varful celui mai inalt copac pe care l-a gasit si a refuzat sa se mai dea jos.
Winnie a petrecut doua zile spumegand de furie si asteptand ca Wilbur sa se dea jos din copac. Totusi, in a treia zi, vrajitoarea noastra a inceput sa se intrebe daca solutia pe care o gasise la problema ei fusese cea mai rezonabila, potrivita si cinstita fata de motan.
Si, intr-o strafulgerare, i-a venit in minte o idee fantastica. Si-a luat bagheta magica si a indreptat-o catre casa ei. I-a facut peretii albi, acoperisul rosu si usile verzi. Apoi a intrat in casa si a colorat mobilierul in maron ciocolatiu, covoarele si pernele in rosu si asternuturile de pe pat le-a facut albe cu buline verzi.
Imediat ce a vazut transformarea, Wilbur a coborat din copac si a intrat in casa. Winnie l-a transformat si pe el la loc in culoarea lui originala, negru – dar acum nu mai era nicio problema, il putea vedea oriunde ar fi dormit si nu mai era in pericol sa se aseze pe el sau sa se impiedice de el. Si astfel Winnie si Wilbur au trait fericiti pana la adanci batraneti, in casuta lor frumos colorata.
***
Iata 3 lucruri pe care le-am inteles eu din povestea asta:
- Ca, atunci cand vreau sa gasesc o solutie, trebuie sa definesc corect problema.
- Ca, daca le impun altora punctul meu de vedere sau incerc sa-i schimb pe ei, sa-i oblig sa faca ceva impotriva naturii lor, ei vor opune rezistenta, se vor supara pe mine, vor pleca sau imi vor pune bete in roate.
- Ca trebuie sa ma concentrez pe ceea ce sta in puterea mea sa schimb si pe cum as vrea sa fie lucrurile, nu pe de ce stau prost lucrurile.
Si acum e randul tau. Gandeste-te in ce situatii concrete din viata ta profesionala (la serviciu, in proiectele tale etc.) te lupti sa vopsesti pisica in loc sa redecorezi casa cu calm si voie buna? 😉
Iulia Nani 