Aceasta nu este neaparat o poveste, ci mai degraba descrierea unui arhetip stravechi, despre care am citit in cartea Cheile Genelor de Richard Rudd. Se refera la „omul care aduce ploaia”, un vrajitor al carui unic dar este sa influenteze vremea si sa produca torente de apa din cer prin magie.

In vremurile vechi (dar si in zilele noastre, in unele locuri), cand o regiune trecea printr-o seceta prelungita, localnicii chemau omul care aduce ploaia. In povestioara noastra, omul care aduce ploaia este un batranel micut, care primeste tot ce are nevoie cand ajunge in satucul in care a fost chemat. La urma urmelor, viitorul satenilor si al familiilor lor depinde de reusita sa. Fara ploaie, recolta nu va creste si nu va fi nimic de mancare. Totusi, omul care aduce ploaia zice ca nu are nevoie decat de o casuta modesta in care sa doarma si sa fie lasat singur cateva zile.

imagine de aici

Stiind prea bine ca fiecare miscare a sa este urmarita de satenii curiosi, batranelul incepe prin a-si pregati „recuzita”, oricare ar fi ea – poate vreo unealta ciudata sau niste ofrande pentru zei. Unii aducatori de ploaie pur si simplu stau inchisi in casuta lor si asteapta, parand sa nu faca absolut nimic. Dupa cateva zile, daca omul care aduce ploaia este autentic, va incepe sa ploua. Satenii aduc laude si multumiri catre el si puterile sale magice. Reputatia lui creste pentru ca, oriunde se duce, pare ca aduce ploaia.

Cu toate astea, in pofida faimei lui crescande, vrajitorul nostru are un secret pe care il tine doar pentru sine. El stie ca in realitate nu are nicio putere speciala asupra vremii. Secretul sau este ca si-a descoperit adevaratul scop in viata – este un om care aduce ploaia, si oriunde se duce se intampla sa ploua. Nu el face sa vina ploaia; el este doar „acordat” cu locurile unde sta sa ploua.

De aceea nu are nimic altceva de facut decat sa-si faca aparitia acolo unde simte ca trebuie sa mearga.

***

In zilele noastre este o intreaga discutie daca ar trebui sa-ti gasesti „menirea” ca sa ai succes sau pur si simplu sa iei fiecare zi asa cum vine si sa te adaptezi la ce iti aduce. Parerea mea este ca e nevoie, categoric, sa-ti pastrezi flexibilitatea si sa lasi mereu loc de neprevazut in planurile tale. Uneori poti rata ocazii senzationale din cauza rigiditatii – pentru ca ti se pare ca aceste ocazii te „deraiaza” de la itinerariul prestabilit sau nu se potrivesc cu obiectivele tale pe urmatorii 5 ani.

Pe de alta parte, rezonez din tot sufletul cu morala povestioarei din Cheile Genelor. In momentul cand constientizezi la ce te pricepi si care este modul unic in care poti sa ii ajuti pe ceilalti, in interiorul tau se manifesta o energie speciala. Indiferent ca o numesti „talent”, „misiune” sau „menire”, energia iti da putere si inspiratie si se reflecta asupra lucrurilor pe care le faci si asupra oamenilor cu care interactionezi. Iar aceasta concentrare a atentiei tale asupra unui anumit talent sau abilitate s-ar putea sa fie exact ce ai nevoie ca sa fii vazut drept „omul care aduce ploaia” si apreciat ca atare!

Tu ce parere ai? Crezi in ideea de a avea o menire speciala asumata in viata sau intr-o continua reinventare si adaptare?