Cand vine vorba de succesul profesional, trecem adesea cu usurinta peste factori pe care ii consideram minori. Uneori ii pierdem din vedere pentru ca ne concentram pe proiecte grandioase si obiective pe termen lung, alteori ii omitem deliberat, sperand ca vom gasi o scurtatura spre reusita si ca oamenii nu vor observa micile noastre abateri de la eticheta sau de la corectitudine.

Tocmai despre acesti factori aparent neinsemnati este vorba in acest articol. Voi porni de la una dintre cartile lui Malcolm Gladwell, The Tipping Point, care, printre altele, vorbeste despre Legea Contextului.

Legea Contextului spune ca mediul, imprejurimile, situatia in care se afla un om favorizeaza un anumit comportament al celorlalti. De exemplu, intr-un cartier select exista mai putine crime si jafuri decat intr-unul de periferie nu pentru ca in primul locuiesc oameni cumva “superiori” si in al doilea oameni “inferiori” sau “predispusi genetic” la infractionalitate, ci pentru ca in primul cartier senzatia de ordine, liniste si siguranta ii inhiba pe cei carora le-ar da prin cap sa comita vreo violenta. Din acelasi motiv, o fereastra sparta la o casa, care nu este reparata imediat, da senzatia de nepasare, abandon, paragina si “invita” la spargerea altei ferestre. De altfel Legea Contextului a fost chiar numita initial Teoria Ferestrei Sparte, a fost elaborata de doi criminalisti si suna asa: “Delincventa este urmarea inevitabila a dezordinii”.

imagine de aici

Legea Contextului in actiune

Gladwell ilustreaza aceasta lege a contextului cu ceea ce s-a intamplat la metroul din New York. In anii ’80, acesta ajunsese un paradis al infractionalitatii. Podelele vagoanelor erau acoperite de gunoi, toti peretii erau plini de graffiti, nimeni nu platea taxa de acces si majoritatea calatorilor aveau arme la ei. Jafurile, bataile si crimele erau la ordinea zilei.

Atunci a fost angajat un nou director al regionalei de metrou care si-a propus sa faca ordine. Cu ce a inceput? Cu toate ca a fost luat in ras, primele masuri pe care le-a dispus au fost cele aparent minore: sa se curete vagoanele si sa se stearga graffiti-urile din statii. Apoi a introdus paza la intrarea in metrou, nu a mai permis accesul celor care nu plateau (inainte de asta politia considera ca nu merita sa se mobilizeze pentru 1,25 dolari cat costa un bilet) si a dispus perchezitionarea si arestarea celor care aveau arme la ei. In cativa ani, metroul new yorkez a fost curatat, a “inflorit”, iar rata criminalitatii a scazut cu 75%.

Strangand gunoiul, stergand graffiti-urile si interzicand dezordinea publica, mesajul pe care l-a transmis a fost: “Aici este curatenie si ordine, nu poti sa faci chiar orice ai chef, trebuie sa respecti locul si oamenii din jur!” El a creat un context care a inhibat delincventa cu ajutorul lucrurilor marunte.

De la fereastra la cravata

Gandindu-ma la lucrurile marunte, mi-am adus aminte de intamplarea povestita de un domn care, la unul dintre primele sale joburi, si-a patat cravata cu sos in pauza de masa. Seful sau a luat o foarfeca si, spre uimirea lui, i-a taiat cravata, spunandu-i: “Daca nu ti-o tai eu acum, nu te vei indura sa o arunci si vei fi tentat sa o porti si alta data, sperand ca oamenii nu vor observa mica pata. Dar crede-ma, o vor observa!”.

imagine de aici

Dintr-o perspectiva mai larga, oamenii nu vor observa doar un nasture descusut sau o pata pe hainele tale. Desi tu iti vei inchipui ca “merge si-asa”, cineva isi va da seama ca pe slide-ul 6 din prezentarea ta este o greseala de gramatica sau ca procentele din graficul tau nu fac impreuna 100%. Sefii tai vor vedea ca intarzii mereu la sedinte, chiar si numai cate cinci minute, iar subalternii vor invata ca, daca ai avut un weekend prost, luni le vei cauta nod in papura. Clientul va observa ca i-ai trimis un email in care i-ai pocit numele, iar colegul cu care esti in echipa, ca il lasi mereu pe el sa faca tot ce e mai greu.

Oamenii vad cand nu te stradui de ajuns, cand nu-ti verifici munca si cand nu-ti pasa. Nu toti, dar cativa sigur. Si aceste aspecte minore, in momentele critice pentru tine – cand vei avea nevoie de sprijinul, ajutorul sau recomandarile celor din jurul tau – isi vor revela importanta covarsitoare.

Ce legatura este intre ferestrele sparte si cravatele patate?

Este! 🙂

Pentru ca, de fiecare data cand nu esti atent, cand iti faci treaba pe jumatate, cand nu iti repari greselile, cand nu te obosesti sa-ti calci camasa, le transmiti celorlalti mesajul ca este OK sa nu te respecte si sa actioneze fata de tine in moduri lipsite de consideratie. Asa cum o fereastra sparta si neinlocuita atrage spargerea altor ferestre, tot asa ii inveti pe ceilalti sa se comporte cu tine prin atmosfera pe care o creezi in jurul tau, prin propriul comportament, prin pregatirea ta si prin cat de mult respect demonstrezi fata de tine insuti – incepand cu marile proiecte si terminand cu micile detalii.

Pe scurt, tu esti contextul care determina cum vei fi tratat!