De curand am citit un articol foarte simpatic, scris de un psiholog, in care povesteste cu umor cum a dat un asa-zis interviu de recrutare cu un robot de HR, apoi vorbeste despre atitudinea superioara a unor persoane care lucreaza in recrutare si incheie cu indemnul, adresat candidatilor, ca la urmatorul interviu sa-l intrebe pe recrutor de ce ar vrea el (candidatul) sa lucreze pentru compania respectiva si apoi sa se pregateasca, citez, „pentru o scurta comotie cerebrala din partea celui care sustine interviul”.

 

Deloc surprinzator, unul dintre primele comentarii la acest articol este al unui recrutor – si o sa-l reproduc aici, exact asa cum a fost scris:

„Acel test de care zici mi se pare potrivit intr-o singura situatie, daca te afli la un interviu ca urmare a unui head hunting. In rest pt orice post la care ai aplicat tu cu CV-ul ca urmare a unui anunt, daca mi-ai pune o astfel de intrebare mi-ai spune despre tine ca ai un comportament arogant. Mi se pare ok sa intrebi ceea ce te intereseaza despre firma la care esti la interviu…despre cum.se desfasoara lucrurile , deapre politicile de formare continua…etc, dar doar dupa ce mi-am luat eu informatiile de care am nevoie despre tine si dupa ce iti ofer posibilitatea sa pui astfel de intrebari…altfel, consider ca e inadecvata intrebarea respectiva. Tu esti cel responsabil sa stie de ce te-ai angaja in firma mea si pt asta e nevoie sa imi pui intrebari tintite clar spre interesele tale nu sa ma pui pe mine sa iti explic de ce ai vrea tu sa te angajezi la firma mea sau pt care fac HR”

Genul acesta de comentariu confirma exact ceea ce spune autorul: in conditiile in care multi recrutori se plang ca reusesc cu foarte mare greutate sa gaseasca oameni potriviti pentru posturile vacante, unii isi pastreaza totusi aceasta atitudine de mic Dumnezeu care iti face o favoare uriasa sa iti dea ocazia sa lucrezi in „firma lui”.

In cazul in care te intalnesti cu un astfel de recrutor, iata 3 sugestii pe care ti le dau pentru a pastra balanta interactiunii in echilibru:

1. Creeaza-ti OPTIUNI. Exista, din pacate, situatii de viata in care poti fi presat  sa accepti orice oferta (de exemplu, pentru a-ti rezolva o problema financiara sau de sanatate). Dar, in general, ar trebui sa ai mai multe optiuni (mai multe companii concurente care te doresc, mai multe tipuri de companii unde ai putea lucra – mici si mari, domenii diferite, posibilitatea de a lucra si pe cont propriu etc.). Daca nu ai optiuni, creeaza-le. Fa-ti o lista cu toate variantele. Nu incepe sa lucrezi la personal branding, networking si profilele de social media doar cand constientizezi ca ai nevoie de un job. Ocupa-te de asta din timp, constant, chiar daca in clipa asta ti se pare ca iti merge bine si nu ai nevoie de asa ceva. Daca esti cu adevarat un expert (subliniez asta) si te-ai ingrijit putin si de imaginea ta, nu vei ajunge la mana recrutorilor sau clientilor carora li se pare ca au putere suprema asupra ta.
2. Nu negocia dintr-o stare de disperare sau frica. Foloseste-ti neocortexul, nu creierul reptilian care urla: „Lupta-te sau fuuuugi!!!”. Am scris mai demult cateva articole despre cum sa abordezi negocierile si interviurile cu detasare – dar cu detasare asa cum este ea inteleasa in filozofia budista: nu nepasare, ci constientizarea profunda ca vei fi ok indiferent de ce se va intampla. Citeste mai mult aici si aici.
3. Tine cont de impresia pe care ti-a lasat-o recrutorul. Majoritatea oamenilor, oricat ar fi de scoliti, tind sa faca echipa cu persoane care le seamana, pentru ca asa le este mai comod. De multe ori impulsul acesta este mai presus de alegerile noastre constiente. Lauren Rivera, sociolog la Universitatea Northwestern, a descoperit ca 74% (!!!) dintre managerii de recrutare ai unor companii prestigioase au recunoscut ca persoana pe care o angajasera cel mai recent avea “o personalitate similara cu a mea”. De aceea, daca nu iti plac tonul si comportamentul recrutorului, ia in calcul ca este posibil ca si restul angajatilor din firma, sau o mare parte din ei, sa fie „dupa chipul si asemanarea” acestuia, pentru ca au trecut prin filtrul lui.

Inchei prin a sublinia ca, in orice fel de interactiune, chiar daca tu esti cel care isi doreste ceva mai mult decat interlocutorul (in cazul de fata, un job), meriti sa fii tratat cu respect. La randul tau, da dovada de respect, oricat ai fi de bine pregatit si sigur pe tine. Fii intotdeauna cel care imprima o anumita energie discutiei pe care o porti, iar lucrurile se vor aseza asa cum e mai bine.

 

imagine de aici